Istoricul Dan Berindei s-a născut la 3 noiembrie 1923, în Bucureşti. Studiile primare le-a efectuat în particular şi la Şcoala "Clemenţa", studiile liceale - la Liceul "Spiru Haret", iar studiile universitare - la Facultatea de Istorie şi Filosofie, Secţia Istorie din cadrul Universităţii din Bucureşti, potrivit CV-ului postat pe site-ul www.acad.ro, precum şi dicţionarului "Membrii Academiei Române" (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, 2003).

În 1969 şi-a susţinut teza de doctorat cu tema "Oraşul Bucureşti, reşedinţă şi capitală a Ţării Româneşti (1459-1862)". A fost cercetător şi secretar ştiinţific la Institutul de Studii şi Cercetări Balcanice (1946-1948), apoi asistent la Institutul de Istorie şi Filosofie al Academiei Române (1948-1952).

În perioada 1952-1955 a fost îndepărtat abuziv din cercetarea ştiinţifică de către regimul comunist aflat la putere, după cum se amintea într-un comunicat de presă al Academiei Române din 23 decembrie 2021. A fost rechemat în 1955, la Institutul de Istorie "Nicolae Iorga" al Academiei Române, unde a lucrat vreme de 45 de ani, fiind, succesiv, cercetător, cercetător principal (1956), secretar ştiinţific (1968-1970), vicepreşedinte al Consiliului ştiinţific (1970-1975, 1978-martie 1989).

Dan Berindei, academician, istoric si doctor in ştiinţe istorice, 02.06.1978.

Foto: (c)  MIHAI ALEXE/Arhiva istorică AGERPRES 

A fost profesor asociat la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti (din 1990), profesor la Politehnica din Bucureşti, unde a predat cursul de Istoria României în context universal (1991-1992, 1992-1993), precum şi profesor la Universitatea "Hyperion" (1992-2003) din Bucureşti.

Specialist în istoria modernă a României, este autorul, singur sau în colaborare, a peste 50 de volume şi a peste 550 de articole şi studii apărute în prestigioase reviste ştiinţifice din ţară şi din străinătate, potrivit surselor menţionate. Amintim dintre lucrările sale: "Aspecte militare ale răscoalei populare din 1821" (1962); "Din începuturile diplomaţiei româneşti moderne" (1965); "La réforme agraire de 1864 en Roumanie et son application" (1966, în colab.); "Reforma agrară din 1864" (1967); "Cucerirea independenţei României" (1967); "L'Union des Principautés Roumaines" (1967); "Mihail Kogălniceanu, Texte social-politice alese" (1967); "Bălcescu" (1969); "L'année révolutionnaire 1821 dans les Pays Roumains" (1973); "Revoluţia română de la 1848" (1969, 1974); "Independenţa României" (1976); "Epoca Unirii" (1979; o nouă ediţie 2000); "Bucureşti. Ghid turistic" (1979, în colaborare); "1848 în Ţările Române" (1984); "Pe urmele lui Nicolae Bălcescu" (1984); "Cultura naţională română modernă" (1986); "Călători români paşoptişti" (1989); "Revoluţia română de la 1821" (1991); "Societatea românească în vremea domniei lui Carol I. 1866-1876" (1991; o nouă ediţie 2001); "Diplomaţia românească modernă de la începuturi la proclamarea independenţei de stat (1821-1877)" (1995); "Românii şi Europa în epoca premodernă şi modernă" (1997); "Revoluţia română de la 1848-1849. Însemnătatea şi programele ei" (1998; şi în limba franceză, 1998); "Portrete istorice" (2001); "Les Roumains et la France au carrefour de leur modernité" (2002); primul tom al volumului al VII-lea din "Tratatul de Istorie a Românilor", intitulat "Constituirea României moderne (1821-1878)" (coordonator şi autor, 2003); "Istoria Academiei Române, 1866-2006: 140 de ani de existenţă" (Editura Academiei, 2006).

La 23 martie 2010 a avut loc, la Casa "Nicolae Titulescu" din Bucureşti, colocviul "O viaţă dedicată istoriei naţionale - Dan Berindei", eveniment organizat de Fundaţia Europeană Titulescu, cu ocazia lansării a patru volume semnate de istoricul Dan Berindei: "În mijlocul cetăţii", "Constituirea României moderne", "Portrete istorice ale românilor" şi "Ioan Hudiţă - Jurnal politic. 1 martie 1942 - 31 ianuarie 1943". La 8 februarie 2012 au fost lansate, tot la Casa "Nicolae Titulescu", volumele "Jurnal Politic. - 7 martie - 2 august 1945 (Vol.XIV)" de Ioan Hudiţă (ediţie îngrijită de acad. Dan Berindei) şi "Politică externă şi diplomaţi la începuturile României moderne", de acad. Dan Berindei.

Totodată, istoricul Dan Berindei a descoperit şi a publicat izvoare istorice privind istoria modernă a României: "Documente privitoare la Unirea Principatelor" (vol. I, II, IV, 1959, 1961, 1997); "Documente Hurmuzaki. Serie nouă. Rapoarte consulare austriece (1812-1823)" (1967); "Războiul pentru independenţă naţională 1877-1878. Documente militare" (1971, în colaborare); "Independenţa României. Documente" (II/1-2, 1977, în colaborare); "Documente privind domnia lui Alexandru Ioan Cuza. I. 1859-1861" (1989, în colaborare).

Academicianul Dan Berindei, preşedinte de onoare al Secţiei de ştiinţe istorice şi arheologie, la vernisajul expoziţiei 'Regele Carol I. 175 de ani de la naştere - 100 de ani de la moarte', organizată cu ocazia comemorării centenarului morţii Regelui Carol I, 06.10.2014.

Foto: (c)  LIVIU SOVA / AGERPRES FOTO 

A colaborat la apariţia tratatului "Istoria României" (vol. IV, 1964), a "Bibliografiei analitice a periodicelor româneşti" (vol. II, 1970-1972), a "Enciclopediei istoriografiei româneşti" (1978), a "Dicţionarului diplomatic" (1979) ş.a. De asemenea, se numără printre autorii unor lucrări colective, între care: "Introduction a l'historiographie roumaine jusqu'en 1918" (1964); "Destrămarea monarhiei austro-ungare. 1900-1918" (1964); "Reprezentanţele diplomatice ale României" (două volume - 1967, 1971); "Diplomaţi iluştri" (1971, 1983, 1986); "Breve historia de Romania" (1982) ş.a., potrivit surselor amintite mai sus.

Dan Berindei s-a remarcat şi ca redactor-şef al publicaţiilor "Memoriile Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie a Academiei Române", "Revue Roumaine d'Histoire", "Studii şi Materiale de Istorie Modernă", precum şi ca membru în colegiile de redacţie ale unor publicaţii de profil române şi străine: "Historia Urbana", "Arhiva Genealogică", "Cahiers ŤCharles Fourierť" din Besançon, "Revue d'Europe Centrale" din Strasbourg.

A fost ales membru corespondent al Academiei Române la 9 martie 1991, devenind apoi, la 10 noiembrie 1992, membru titular al acestui înalt for de ştiinţă şi cultură. A fost preşedintele Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie a Academiei Române (1993-2005 şi 2016-2019), precum şi vicepreşedinte al Academiei Române (2006-2014). "În anul 2006 a scris o amplă istorie a Academiei Române, reeditată în 2016, cu prilejul împlinirii unui secol şi jumătate de la înfiinţarea instituţiei. Se numără, de asemenea, printre principalii donatori ai Academiei Române", se amintea în comunicatul de presă al Academiei Române din 23 decembrie 2021.

A fost numit membru titular al Academiei Europene de Ştiinţe, Arte şi Litere (1994), membru titular străin al Academiei Polone de Ştiinţe şi Litere din Cracovia (1996), membru în Comisia internaţională a presei (din 1965), membru al Asociaţiei de istorie contemporană din Franţa (din 1971), al Societăţii de Istorie Modernă a Franţei (din 1972), al Confederaţiei Internaţionale de Genealogie şi Heraldică (din 1972), al Comisiei Internaţionale de Studii Slave (din 1975), al Centrului Italo-Român de Studii Istorice din Milano (din 1979), al Comisiei Internaţionale de Istoria Relaţiilor Internaţionale (din 1980), al Societăţii Austriece pentru Istoria Secolului al XVIII-lea (din 1984), al Asociaţiei Istoricilor Europeni (din 1985), al Societăţii de Istoria Revoluţiei de la 1848 şi a Revoluţiilor din Secolul XIX din Franţa (din 1985), al Societăţii Sud-Est Europene din Germania (din 1988), al Societăţii "P.J. Proudhon" din Besançon (din 1990), al Asociaţiei Istoricilor Francofoni din Paris (din 2000), membru de onoare al Societăţii de Genealogie şi Heraldică a Greciei (din 1981).

De asemenea, a fost membru fondator al Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, al Asociaţiei de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale, al Comisiei de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie a Academiei Române (vicepreşedinte 1971-1981, preşedinte din 1981), al Fundaţiei Europene "N. Titulescu", al Fundaţiei Dunăre-Marea Neagră. A fost secretar al Comitetului Naţional al Istoricilor Români (1977-1993) şi preşedintele acestuia (din 1993).

Academicianul Dan Berindei a acordat un interviu Agenţiei Naţionale de Presă AGERPRES, 01.11.2013.

Foto: (c)  VLAD STAVRICA/AGERPRES FOTO 

Academicianul Dan Berindei a fost distins cu Premiul "N. Bălcescu" al Academiei Române (1977), cu Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de Cavaler (2002), precum şi cu Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de Ofiţer (2016).

A fost ales Doctor Honoris Causa al Universităţii din Craiova (2001), "Ovidius" din Constanţa (2007), "Valahia" din Târgovişte (2009) şi Universităţii de Vest din Timişoara (2009). De asemenea, i-a fost decernat titlul de cetăţean de onoare al municipiului Roşiorii de Vede.

Academicianul Dan Berindei susţine o alocuţiune la sesiunea aniversară 'Alexandru Ioan Cuza, 200 de ani de la naştere', organizată de Academia Română şi Biblioteca Academiei Române, 11.03.2020.

Foto: (c)  ALEX TUDOR / AGERPRES FOTO 

Academicianul Dan Berindei a murit la 23 decembrie 2021.

În ziua de 2 noiembrie 2023, Academia Română, prin Secţia de ştiinţe istorice şi arheologie, organizează Sesiunea comemorativă dedicată academicianului Dan Berindei, la împlinirea a 100 de ani de la naştere. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Andreea Preda)