Aflat pe lista obiectivelor turistice din Munţii Siriu, judeţul Buzău, barajul şi lacul de acumulare Siriu se află, în comuna cu acelaşi nume, pe cursul superior al râului Buzău, aproximativ la jumătatea drumului DN 10 Buzău-Braşov. Pentru realizarea acestui drum naţional, care a fost mutat din 1975, pe un alt amplasament, şi care ocoleşte lacul Siriu pe linia sa de contur, a fost necesară construirea mai multor viaducte. Cele mai spectaculoase sunt viaductul Giurca, lung de 276 m, cu piloni de 46 metri înălţime şi viaductul Stânca Teherău, ce înconjoară versantul cu acelaşi nume, potrivit https://cjbuzau.ro/ şi https://www.infoland.ro/.

Barajul a fost construit între anii 1975-1994, doar din pământ, piatră, steril şi argilă, o formulă inovatoare la acel moment, fără beton în compoziţie. Are 122 de metri înălţime şi o deschidere de aproape 600 de metri. Barajul a fost realizat între cei doi munţi din apropiere - Podul Calului şi Siriu. Scopul construirii barajului a fost alimentarea cu apă potabilă şi industrială a localităţilor din aval, apărarea împotriva inundaţiilor şi producerea de energie electrică prin construirea hidrocentralei Nehoiaşu (finalizată în 1988).

Barajul Siriu este al doilea baraj de anrocamente ca mărime din ţară, după Barajul de la Gura Apei, construit pe Râul Mare, la aproximativ 40 de km de Haţeg.

În urma ridicării barajului Siriu s-a format un lac de acumulare de 10 km lungime, cu o suprafaţă de 500 de hectare şi o adâncime de 120 de metri. Pe timpul verii, pe lacul Siriu se pot face plimbări cu barca şi se pot practica diverse sporturi nautice dar şi pescuitul sportiv. Punctul de belvedere asupra lacului oferă privelişti unice în orice moment al anului.

Situaţi în partea de sud-est a Carpaţilor Orientali, în grupa Munţilor Buzăului, Munţii Siriu, sunt cuprinşi între văile Buzăului (est), Crasnei (nord), Siriului Mic (în sud-vest) şi Siriului Mare (sud), dominând unităţile muntoase cu altitudini mai mici din jur: Munţii Întorsurii (nord), Munţii Tătaru (vest), Munţii Zmeuret-Munteanu (sud-sud-est) şi Podu Calului (vest). Munţii Siriu sunt dominaţi de Culmea Mălâia (1.662 m) şi de vârful Bocârnea (1.657 m). Masivul este acoperit cu păduri de fag în amestec cu brazi seculari, molizi şi pini, iar la peste 1.500 metri altitudine sunt păşuni montane cu ţăpoşică şi păiuş. Relieful este pitoresc, cu abrupturi stâncoase sălbatice, ţancuri, curmături, depozite mari de grohotişuri, microdepresiuni, potrivit lucrării "Enciclopedia geografică a României" (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2002).

Între atracţiile turistice ale acestei zone montane apreciată pentru drumeţii dar şi pentru traseele care duc în Munţii Vrancei, Podu Calului, Siriu şi Penteleu, având ca punct de plecare Tabăra Harţagu, aflată la coada lacului de acumulare Siriu, se numără: Lacul Vulturilor, Lacul Sec, Colţii Babei, cascada Pruncea, Tabla Buţii.

De origine glaciară, Lacul Vulturilor sau Lacul fără fund (cum mai este cunoscut) este situat într-o microdepresiune, la est de Culmea Mălâia, la o altitudine de 1.420 metri. Are o suprafaţă de 10.000 metri pătraţi, adâncimea maximă de 3 metri şi este alimentat din ploi şi de izvoarele de la baza culmii de grohotiş.

Lacul Sec, situat, de asemenea, într-o microdepresiune, la nord de Lacul Vulturilor, la altitudinea de 1.450 metri, este mai degrabă o mlaştină care ocupă o suprafaţă totală de aproape 12.400 metri pătraţi, ce prezintă mici ochiuri de apă, adânci de 10-12 cm, alimentate din ploi şi din izvoarele de la poalele Mălâiei, conform https://cjbuzau.ro/

Colţii Babei este o zonă din masivul Siriu cu aspect alpin şi populată cu capre negre aduse din Munţii Retezat.

Cascada Pruncea, cu o cădere de apă de 17 metri, se află pe râul Caşoca, în apropiere de Barajul Siriu, pe drumul forestier Caşoca (masivul Podu Calului), la 6 km distanţă de DN10.

Tabla Buţii sau Pasul Tătarilor este o trecătoare situată la 1.340 metri altitudine, un fost punct de graniţă între Muntenia şi Transilvania, care leagă Valea Buzăului de Valea Teleajenului din judeţul Prahova. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Alexandru Cojocaru)