În perioada 9-19 august 1848 au avut loc în Ţara Românească, la Bucureşti, lucrările "Comisiei proprietăţii". Comisia, formată din 17 reprezentanţi ai boierilor şi 17 reprezentanţi ai clăcaşilor, îl avea preşedinte pe Alecu Racoviţă, iar pe Ion Ionescu de la Brad - vicepreşedinte.

"Comisia proprietăţii" fusese instituită printr-un decret emis la 9 iulie 1848 de guvernul provizoriu din Ţara Românească, decret conform căruia comisia era alcătuită dintr-un număr egal de proprietari şi clăcaşi (câte unul din fiecare judeţ) şi avea drept obligaţie întocmirea unui proiect de lege pentru înfăptuirea punctului 13 al "Proclamaţiei de la Islaz" (emanciparea clăcaşilor şi împroprietărirea lor cu răscumpărare), după cum se menţionează în lucrarea "Istoria României în date" (Editura Enciclopedică, Bucureşti 2003).

Problema agrară a ocupat o poziţie centrală în timpul evenimentelor revoluţionare de la 1848. "Revoluţionarii erau perfect conştienţi că numai abolirea iobăgiei, în Transilvania, şi a sistemului clăcii, în Ţara Românească şi Moldova, putea asigura succesul întregului lor program şi putea atrage masele ţărăneşti, care însumau marea majoritate a locuitorilor ţărilor române, în primele rânduri ale frontului revoluţionar şi a-i da acestuia forţa de a învinge", arată istoricul Dan Berindei în volumul "Revoluţia de la 1848 în Ţările Române. Culegere de studii" (Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1974).

De pe această poziţie, revoluţionarii paşoptişti au acordat rezolvării problemei agrare o importanţă primordială, soluţiile oscilând de la emancipare şi împroprietărirea ţăranilor fără despăgubire la desfiinţarea relaţiilor feudale în agricultură prin despăgubirea stăpânilor de moşii sau chiar la vaga "îmbunătăţire a stării ţăranilor". În ceea ce priveşte importanţa articolului 13 al "Proclamaţiei de la Islaz" Nicolae Bălcescu aprecia că "revoluţia de la 1848 se află în întregime în acest articol", iar Ion Ionescu de la Brad considera că "în aceste cuvinte zace toată viitorimea de bogăţii şi putere a ţării". ("Revoluţia de la 1848 în Ţările Române. Culegere de studii", Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1974).

În cursul dezbaterilor din "Comisia proprietăţii" se pusese în discuţie inclusiv ipoteza unei "cumpărări" a pământului de către ţărani, ceea ce indica o poziţie mai oscilantă a revoluţionarilor munteni, determinată într-o oarecare măsură de greutăţile pe care ei le întâmpinau pe plan extern.

După cele zece zile de dezbateri, "Comisia proprietăţii" de la Bucureşti nu a ajuns la hotărâri finale comune, din cauza opoziţiei boierimii, mai ales asupra întinderii de pământ care trebuia expropriată şi dată în stăpânirea foştilor clăcaşi. "Comisia proprietăţii, instituită de guvern şi alcătuită dintr-un număr egal de reprezentanţi ai moşierilor şi clăcaşilor (câte unul de judeţ) urma să găsească formule de realizare a emancipării clăcaşilor. Discuţiile au fost furtunoase, dezvăluind rezistenţa tenace a celor dintâi faţă de împroprietărirea celor din urmă. Dacă, după confruntări aprige, s-a admis principiul împroprietăririi prin despăgubire, modalităţile de realizare - în primul rând, întinderile de pământ acordate ţăranilor - au adus lucrările Comisiei în impas şi au impus dizolvarea ei", arată istoricul Florin Constantiniu în lucrarea ''O istorie sinceră a poporului român'' (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2002).

"Comisia proprietăţii" a fost dizolvată de către Locotenenţa Domnească care fusese aleasă la finele lunii iulie 1848, împiedicându-se astfel aplicarea punctului 13 din "Proclamaţia de la Islaz" ("Istoria României în date", Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2003). AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Liviu Tatu, editor online: Andreea Preda)

* Explicaţie foto din deschidere: Monumentul comemorativ al Adunării de la Islaz (1848).