Catacomba situată de-a lungul Via Salaria Nova a fost redescoperită din întâmplare la 31 mai 1578, dată care marchează naşterea arheologiei creştine, potrivit http://www.catacombeditalia.va.

În acea zi, de fapt, în timp ce muncitorii extrăgeau puzzolană dintr-o carieră de la marginea drumului, pământul s-a prăbuşit şi au apărut tuneluri care apoi au fost atribuite Catacombei Priscilla, iniţiindu-se astfel descoperirea modernă a catacombelor romane.

Situl păstrează complexul original datând din a doua jumătate a secolului al III-lea d.Hr. Acesta este format dintr-o galerie principală lungă din care se desprind ramuri secundare caracterizate în mare parte prin cubicula şi nişe, dintre care unele sunt în întregime pictate cu teme preluate din Vechiul şi Noul Testament, astfel încât să ofere o parte reprezentativă a picturii creştine din primele decenii ale secolului al IV-lea.

În catacombele din Roma, adică în peşterile unde primii creştini se ascundeau din cauza persecuţiilor păgâne şi săvârşeau acolo slujbe dumnezeieşti şi înmormântări ale sfinţilor mucenici, şi acum se descoperă icoane, cruci şi simboluri creştine, spunea Părintele Arhimandrit Cleopa Ilie. (Predică la Duminica întâia din Post - a Ortodoxiei - https://doxologia.ro)

"Am vizitat catacombele Romei în toamna anului 1977 şi am văzut acolo cele mai vechi icoane ale Mântuitorului şi imagini ale Sfintei Cruci. Din icoanele cele mai vechi aflate de învăţaţii arheologi în catacombele Romei subterane, mai importante sunt: Icoana Mântuitorului din catacomba Sfântului Calist şi Cina cea de taină de la sfârşitul secolului al II-lea, închinarea Magilor, Minunea prefacerii apei în vin, Vindecarea orbului din naştere şi altele, aflate tot în catacomba Sfântului Calist. În catacombele Domitillei şi Priscilei s-au aflat icoanele Sfintei Familii, a Bunei Vestiri, a Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, a Patriarhilor şi Proorocilor din Vechiul Testament şi a unor Mucenici din Noul Testament, ce se atribuie tot sfârşitului veacului al II-lea şi începutul celui de al III-lea. Cea mai veche icoană pe care învăţaţii arheologi o atribuie veacului I al creştinismului este chipul Maicii Domnului care ţine în braţe pe Pruncul Cel mai înainte de veci, cu o stea deasupra icoanei", spune Părintele Cleopa.

Catacombele au fost realizate la Roma între sfârşitul secolului al II-lea şi începutul secolului al III-lea, odată cu pontificatul papei Zefirino (199-217) care i-a încredinţat diaconului Calisto, ce avea să devină papă (217-222), sarcina de a supraveghea cimitirul de pe Via Appia. (http://www.catacombeditalia.va)

Sunt în mare parte săpate în tuf, având ca şi caracteristică un grad înalt de porozitate, sau într-un alt tip de rocă uşor de îndepărtat, dar solid, în aşa măsură încât pot crea o arhitectură negativă. Din acest motiv catacombele se găsesc mai ales acolo unde există soluri tufoase, adică în centrul Italiei, în sud şi în insule.

Majoritatea catacombelor sunt situate în Roma, aproximativ şaizeci, dar aproape la fel de multe sunt şi în Lazio.

În catacombe au fost îngropaţi martirii ucişi în timpul persecuţiilor sângeroase declanşate de o serie de împăraţi romani în primele secole ale creştinismului.

"Să vezi acolo altare şi biserici. Când intrai la catacombe, intrai în genunchi, iar când treceai dincolo o biserică de femei şi biserica de bărbaţi. Biserica de bărbaţi deoparte - cum scrie acolo în latineşte - şi bazilica de femei de altă parte, iar drept înainte baptisteriul - aghiasmatarul -, unde îi boteza pe cei care treceau la creştinism. Să vezi şipuri cu apă precum cristalul, mese de piatră, scaune.

Într-un loc erau vreo 30 de capete de martiri. Căci atunci când îi mâncau fiarele sau le tăiau capetele la Coliseum sau la teatrul Maximus, poruncea la soldaţi să ducă trupurile lor în Tibru, toate sfintele moaşte, ca să nu le fure creştinii şi să le aibă de blagoslovenie în casele lor. Şi soldaţii puneau în căruţe resturile care rămâneau de la fiare şi plecau la Tibru. Creştinii ieşeau pe altă parte prin munţi cu pungi cu bani de aur şi le ziceau: 'Hai la catacombe cu ele!' Şi aşa au ajuns atâtea sfinte moaşte în catacombe". ("Ne vorbeşte Părintele Cleopa. Îndrumări duhovniceşti", vol. 14. Mănăstirea Sihăstria, 2004)

În secolul al V-lea, când Roma a început să fie ameninţată de triburi barbare, s-a renunţat treptat la construirea de catacombe. Mormintele au fost devastate de goţi în 537 şi de lombarzi în 755. Incapabili să asigure protecţia moaştelor sfinţilor şi martirilor, papii din secolele VIII-IX le-au transferat în bisericile din interiorul oraşului. (revista Orizonturi culturale italo-române/Orizzonti culturali italo-romeni - www.orizonturiculturale.ro)

În Evul mediu aceste morminte au fost practic uitate, interesul pentru ele fiind resuscitat după 1578, când a fost descoperită catacomba de pe Via Salaria, aflată într-o stare de conservare foarte bună. Descoperirea a atras atenţia unui anume Antonio Bosia, care datorită meticulozităţii cu care cerceta cimitirele a fost numit "Columb al catacombelor". Însă cercetarea ştiinţifică şi înregistrarea datelor au fost iniţiate cu adevărat doar la începutul secolului al XIX-lea.

În prezent, Vaticanul a deschis un adevărat şantier de săpături arheologice şi de restaurare a locurilor sfinte. De asemenea, a stabilit că începând din 2018 la 13 octombrie va fi celebrată Ziua catacombelor. AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.doxologia.ro