Robert Indiana (nume real Robert Clark) s-a născut în New Castle, Statul Indiana, SUA, la 13 septembrie 1928. Talentul său artistic a fost evident la o vârstă fragedă, iar recunoaşterea lui de către un profesor de clasa întâi i-a încurajat decizia de a deveni artist. În 1942, Robert s-a mutat la Indianapolis pentru a urma Liceul Tehnic Arsenal, cunoscut pentru programa dedicată artelor. După absolvire, a petrecut trei ani în U.S. Air Force, apoi a studiat la Institutul de Artă din Chicago, la Skowhegan School of Sculpture and Painting din Maine şi la Edinburgh College of Art din Scoţia, menţionează site-ul https://www.robertindiana.com/.

În 1956, la doi ani după ce s-a mutat la New York, l-a întâlnit pe Ellsworth Kelly şi, la recomandarea acestuia, şi-a stabilit reşedinţa în Coenties Slip, cândva un port important al Manhattanului. Acolo s-a alăturat unei comunităţi de artişti care aveau să-i includă pe Kelly, Agnes Martin, James Rosenquist şi Jack Youngerman. Mediul din Slip a avut un impact profund asupra lucrărilor lui Robert, iar picturile sale timpurii includ o serie de frunze duble de ginkgo, inspirate de copacii care au crescut în parcul Jeannette din apropiere. De asemenea, a încorporat forma de ginkgo în pictura murală "Stavrosis" (1958). După finalizarea acestei lucrări, Robert şi-a luat numele de artist Indiana.

Ca mulţi artişti ai acelei perioade, a căutat material de lucru în depozitele abandonate, creând ansambluri sculpturale din grinzi vechi de lemn, roţi din metal ruginit şi alte rămăşiţe provenite din comerţul maritim care prosperase în Coenties Slip. În timp ce a creat lucrări suspendate, cum ar fi "Jeanne d'Arc" (1960-1962) şi "Zidul Chinei" (1960-1961), a realizat lucrări independente pe care le-a numit "herms", după sculpturile care serveau drept repere la răscruci de drumuri în Grecia antică şi la Roma. Descoperirea şabloanelor din alamă în secolul al XIX-lea a condus la încorporarea unor numere viu colorate şi a cuvintelor scurte încărcate emoţional în aceste sculpturi, precum şi în pânze, devenind noul său limbaj de exprimare artistică, notează site-ul menţionat.

Şi-a câştigat destul de repede reputaţia de unul dintre cei mai creativi artişti ai generaţiei sale, fiind prezent în evenimente şi galerii importante din New York - "New Media - New Forms" la Martha Jackson Gallery (1960), "Art of Assemblage" la Museum of Modern Art (1961), "Expoziţia internaţională a noilor realişti" de la Galeria Sidney Janis (1962). În 1961, Muzeul de Artă Modernă a achiziţionat "The American Dream I" (1960-1961), prima dintr-o serie de picturi care explorează iluzoriu visul american, ceea ce l-a propulsat pe Indiana drept unul dintre cei mai importanţi membri ai noii generaţii de "pop art".

El s-a remarcat prin abordarea unor probleme sociale şi politice importante, dar şi prin includerea unor referinţe istorice şi literare în lucrările sale. Referinţe literare americane apar în lucrări precum "The Calumet" (1961) şi "Melville" (1961), expuse în 1962, în prima expoziţie individuală din New York, la Eleanor Ward's Stable Gallery. În 1964, Indiana a acceptat invitaţia lui Philip Johnson de a proiecta o nouă lucrare pentru Pavilionul Statului New York la Târgul Mondial din New York, creând o lucrare alcătuită din lumini intermitente. Prima sa expoziţie individuală europeană a avut loc în 1966, la Galerie Schmela din Düsseldorf, Germania, în cadrul căreia şi-a prezentat seria de lucrări "Number" (1964-1965).

Anul 1966 a reprezentat momentul de cotitură în cariera artistului, prin succesul lucrării "LOVE" prezentată într-o expoziţie personală la Stable Gallery. Cuvântul "LOVE" (dragoste), o temă centrală a operei artistului, a apărut pentru prima dată în pictura "4-Star Love" (1961). Dragostea a fost un subiect de mare semnificaţie pentru artist, ilustrat de tabloul "Love Is God" (1964), care a fost inspirat de o inscripţie din bisericile creştine pe care le-a frecventat în tinereţe. Lucrarea "LOVE" a fost selectată de Muzeul de Artă Modernă în 1965 pentru felicitarea sa de Crăciun şi a pătruns rapid în cultura populară, fiind adoptată ca emblemă a "Generaţiei Iubirii". Apărând pe un timbru best-seller al Serviciului Poştal al Statelor Unite (1973) şi reprodusă pe nenumărate produse neautorizate, proliferarea imaginii a dus, pe de o parte, la critici negative şi la presupuneri incorecte ale artistului ca fiind vândut. Cu toate acestea, popularitatea imaginii subliniază marea sa rezonanţă cu un public numeros şi divers, devenind un simbol al artei moderne. Universalitatea subiectului, la care Indiana a continuat să se întoarcă, este evidenţiată în continuare de traducerea cuvântului "LOVE" în "AHAVA" (ebraică) şi "AMOR" (spaniolă), notează site-ul artistului.

În 1978, Indiana s-a retras din New York şi s-a stabilit pe insula Vinalhaven din Maine, mutându-se în clădirea "Star of Hope". După ce şi-a înfiinţat un nou studio, Robert Indiana s-a orientat către teme legate de experienţa sa locală, realizând o suită de 18 lucrări la scară mare cunoscute sub numele "Elegiile Hartley" (1989-1994). De asemenea, a folosit diverse obiecte găsite pentru a crea sculpturi precum "Ash" (1985) şi "Mars" (1990). Şi a extins seria "American Dream", completând-o cu "The Ninth American Dream" în 2001.

Pictor şi sculptor, Indiana a realizat şi un număr semnificativ de tipărituri, printre care "Portfolio Numbers" (1968), o colaborare cu poetul Robert Creeley, precum şi multe alte lucrări de artă grafică, inclusiv posterul pentru deschiderea Teatrului de Stat din New York, "Lincoln Center" (1964) şi afişul expoziţiei de deschidere a Muzeului de Artă Hirshhorn (1974). A proiectat decorurile şi costumele pentru opera "The Mother of Us All", prezentată în 1967, la Walker Art Center din Minneapolis. Indiana a creat şi alte proiecte unice, cum ar fi un teren de baschet la Milwaukee Exposition Convention Center Arena în 1977.

Opera de artă a lui Indiana a fost prezentată în numeroase expoziţii personale şi de grup din întreaga lume, iar lucrările sale se află în colecţiile permanente ale muzeelor importante precum Muzeul de Artă Modernă şi Muzeul Whitney de Artă Americană din New York; Galeria Naţională de Artă, Muzeul şi Grădina de Sculptură Hirshhorn şi Muzeul Smithsonian de Artă Americană din Washington, D.C.; Galeria de Artă Albright-Knox din Buffalo, New York; Muzeul de Artă Modernă din San Francisco; Colecţia Menil din Houston; Muzeul de Artă Currier, Manchester, New Hampshire; Muzeul Ludwig din Köln, Germania; Van Abbemuseum din Eindhoven, Olanda; MUMOK (Museum Moderner Kunst Stiftung Ludwig Wien) din Viena, Austria; Muzeul de Artă Ontario din Toronto; Muzeul Israelului din Ierusalim. De asemenea, a fost inclus în numeroase publicaţii internaţionale şi este subiectul unui număr de monografii, precizează site-ul https://www.robertindiana.com/.

În 2013, Muzeul Whitney de Artă Americană a găzduit prima retrospectivă a artistului la New York - "Robert Indiana: Beyond LOVE", curatoriată de Barbara Haskell. Artistul a murit în 19 mai 2018, cu doar câteva săptămâni înainte de deschiderea retrospectivei sale de sculptură la Galeria de Artă Albright-Knox. AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.robertindiana.com