La 12/24 mai 1848, revoluţionarii moldoveni emigraţi şi refugiaţi în Transilvania au elaborat, la Braşov, programul-legământ "Prinţipiile noastre pentru reformarea patriei", potrivit volumului "Istoria României în date" (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003).

După evenimentele din martie 1848 din Moldova, o parte dintre revoluţionari de aici au reuşit să treacă munţii, ajungând unii în Banat, la Lugoj, iar alţii în Bucovina, unde se constituise deja o organizaţie care ţinea legătura cu opoziţia de la Iaşi. În decursul lunii aprilie, Transilvania a constituit centrul spre care s-au îndreptau cei mai de seamă fruntaşi politici din Moldova, obligaţi să ia calea pribegiei, scrie istoricul Apostol Stan, în volumul ''Revoluţia română de la 1848'' (Ed. Politică, Bucureşti, 1987). Stabiliţi un timp la Braşov, revoluţionarii moldoveni au folosit ocazia pentru aprofundarea legăturilor cu Transilvania. Pribegii îşi îndreptau privirile spre George Bariţiu, unii dintre ei fiindu-i colaboratori la foile periodice.

''Puşi sub urmărire de către poliţia lui Mihail Sturdza, domnul prea devotat Rusiei şi Turciei, şi siliţi să părăsească Moldova, o bună parte din revoluţionari aveau să se regăsească în curând la Braşov, unde timp de câteva săptămâni urmau să trăiască în ambianţa patriotică a redacţiei publicaţiilor lui Bariţiu, şi totodată a Casinei române de aici. Tovarăşii lor de discuţii au fost George Bariţiu, Andrei Mureşianu, Iacob Mureşianu, protopopul Ioan Popasu, avocatul Ioan Bran Lemeny (...)'', arată şi istoricul Vasile Netea în lucrarea sa ''Conştiinţa originii comune şi a unităţii naţionale în istoria poporului român'' (Ed. Albatros, 1980).

Relaţia directă a revoluţionarilor moldoveni cu George Bariţiu, ca şi discuţiile avute cu acesta, vor strânge şi mai mult legăturile dintre exponenţii românilor de pe cele două versante ale Carpaţilor. Climatul şi subiectele discuţiilor de aici au fost evocate mai târziu şi de către George Bariţiu, care a ţinut să releve îndeosebi perfecta identitate de vederi între moldoveni şi transilvăneni, mai menţionează istoricul Vasile Netea.

Unii dintre revoluţionarii moldoveni, dornici să mergă la adunarea de la Blaj (3-5 mai 1848), s-au deplasat de la Braşov spre Sibiu, unde au stabilit, la finele lunii aprilie, o serie de contacte, între alţii cu Simion Bărnuţiu sau Andrei Şaguna. La adunarea de la Blaj au participat, alături de revoluţionari transilvăneni şi de câţiva revoluţionari munteni, şi câţiva revoluţionari moldoveni în frunte cu Alexandru Ioan Cuza. Între aceştia s-au aflat Alecu Russo, George Sion, Costache Negri, Lascăr Rosetti, Nicolae Ionescu. "Revoluţionarii moldoveni, scăpaţi de represiunea lui Mihail Sturdza şi ajunşi dincolo de Carpaţi, au rămas profund impresionaţi de Adunarea de la Blaj", se aminteşte în ampla lucrare "Istoria românilor", apărută sub egida Academiei Române (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003).

După participarea la adunarea de la Blaj, revoluţionarii moldoveni au plecat de la Blaj spre Braşov, unde, între timp, sosiseră şi alţi pribegi. Astfel, la începutul lunii mai se aflau la Braşov aproximativ 20 de fruntaşi ai românilor din Moldova. Aceştia, în urma a numeroase discuţii, au decis să acţioneze pentru o nouă mişcare în Moldova, destinată să răstoarne guvernul, arată istoricul Apostol Stan în volumul ''Revoluţia română de la 1848''. Revoluţionarii moldoveni au continuat discuţiile pentru a elabora un program politic pe baza căruia să-şi continue activitatea revoluţionară începută.

Astfel, la 12/24 mai 1848, a fost elaborat la Braşov programul intitulat ''Prinţipiile noastre pentru reformarea patriei'', care a fost semnat de 14 revoluţionari, între care Costache Negri, Vasile Alecsandri, Iancu Alecsandri, Alecu Russo, George Sion, Grigore Balş, George Cantacuzino, Petrache Cazimir, Nicolae Ionescu, Lascăr Rosetti ş.a.

Programul ''Prinţipiile noastre pentru reformarea patriei'' avea şase puncte şi cuprindea prevederi mai radicale, precum completa abolire a privilegiilor boiereşti (printre altele, desfiinţarea boierescului şi împroprietărirea ţăranilor fără răscumpărare). Ultimul din cele şase puncte prevedea unirea Moldovei şi Ţării Româneşti "într-un singur stat neatârnat românesc". În programul-legământ, se angajau să lupte pentru "întemeierea instituţiilor ţării pe principiile de libertate, de egalitate şi frăţietate, dezvoltate în toată întinderea lor", pentru desfiinţarea iobăgiei şi împroprietărirea ţăranilor, fără despăgubire, pentru desfiinţarea beilicurilor etc., se menţionează în lucrarea "Istoria românilor" (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003).

Textul programului nu a fost dat publicităţii atunci. După cum arată istoricul Cornelia Bodea în volumul ''Lupta românilor pentru unitatea naţională. 1834-1849'' (Editura Academiei Române, Bucureşti, 1967), textul programului de la 12/24 mai a fost publicat prima oară chiar de către unul dintre semnatarii actului, Nicolae Ionescu, la 10 mai 1859, în primul număr al ziarului ''Tribuna Română'' de la Iaşi.

În iunie 1848, muntenii au adresat un memoriu Porţii otomane în care îşi exprimau dorinţa firească a românilor "de a se reuni într-un singur stat". ("Istoria României în date", Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003). AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu, editor: Ionela Gavril, editor online: Alexandru Cojocaru)

***Explicaţie foto din deschidere: Bustul revoluţionarului Costache Negri din cadrul Monumentului Gloria de pe Campia Libertatii, 24 iulie 2009.