Marele pictor şi desenator, peisagist şi portretist, Nicolae Grigorescu s-a născut la 15 mai 1838, în localitatea Pitaru, judeţul Dâmboviţa.

Este principalul ctitor al picturii moderne române, pe care o îndreaptă pe făgaşul deschis de grupul pictorilor de la Barbizon, urmat de cel al impresioniştilor ("Toamnă la Fontainebleau", "Paznicul de la Chailly", "Maternitate"), potrivit volumului "Mic Dicţionar Enciclopedic", Ed. Univers Enciclopedic 2005.

Muzeul Memorial ”Nicolae Grigorescu”, Câmpina, 20 mai 1965.

Foto: (c) ALEXANDRU IONESCU /Arhiva istorică AGERPRES

Site-ul grigorescu.artmuseum.ro, al Muzeului Memorial "Nicolae Grigorescu" din Câmpina, o secţie a Muzeului Judeţean de Artă Prahova "Ion Ionescu-Quintus", notează că Grigorescu este primul dintre fondatorii picturii române moderne, urmat de Ion Andreescu şi Ştefan Luchian, devenit un simbol pentru tinerele generaţii de artişti care, în primele decenii ale secolului al XX-lea, căutau să identifice şi să aducă la lumină valorile profund definitorii ale spiritualităţii româneşti.

Muzeul Memorial ”Nicolae Grigorescu”, Câmpina, 20 august 1990.

Foto: (c) MIHAI ALEXE /Arhiva istorică AGERPRES

A fost al şaselea copil al lui Ion şi al Ruxandrei Grigorescu. În 1843, când îi moare tatăl, familia se mută la Bucureşti, în Mahalaua Cărămidarilor, în casa unei mătuşi.

Dicţionarul "Membrii Academiei Române 1866/2003" (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române) menţionează că pictorul şi-a început cariera ca ucenic (1848-1850) la un iconar, Anton Chladek (1794-1882); în 1853, a pictat şase icoane şi 11 prăznicare pentru biserica din Băicoi.

În 1856, realizează compoziţia istorică "Mihai scăpând stindardul", pe care o prezintă domnitorului Barbu Ştirbei, împreună cu o petiţie prin care solicită un ajutor financiar pentru studii.

În anii 1856-1857, pictează biserica nouă a Mănăstirii Zamfira (judeţul Prahova), apoi, până în anul 1861, biserica Mănăstirii Agapia. La intervenţia lui Mihail Kogălniceanu, care îi apreciază calitatea picturii, primeşte o bursă pentru a studia la Paris.

Lucrări expuse în cadrul expoziţiei cu tema ”Nicolae Grigorescu - Pictor al ethosului românesc”, organizată de Muzeul Naţional de Artă al României, in parteneriat cu Muzeul Naţional al Satului ”Dimitrie Gusti”, cu prilejul Zilei Naţionale a pictorului Nicolae Grigorescu, Bucureşti, 12 mai 2023.

Foto: (c) ALEX MICSIK / AGERPRES FOTO

Conform grigorescu.artmuseum.ro, în 1861, tânărul Grigorescu pleacă la Paris, unde intră la Şcoala de Belle-Arte, frecventând atelierul lui Sébastien Cornu (1804-1870), fiind coleg cu Auguste Renoir (1841-1919). Conştient de propriile-i lacune în formaţia artistică, va studia în primul rând desenul şi compoziţia. Părăseşte, însă, curând acest atelier şi, atras de concepţiile artistice ale Şcolii de la Barbizon, se stabileşte în această localitate, desăvârşindu-şi educaţia picturală prin asimilarea experienţei unor artişti ca Jean-François Millet (1814-1875), Camille Corot (1796-1875), Gustave Courbet (1819-1877) şi Théodore Rousseau (1812-1867). Influenţat de mediul artistic, Grigorescu este preocupat de însuşirea unor modalităţi novatoare de expresie artistică, în atmosfera cultului pentru pictura "en plein air", ce pregăteşte apropiata afirmare a impresioniştilor, menţionează site-ul citat.

Participă la Expoziţia Universală de la Paris din 1867 cu şapte lucrări, expune la Salonul parizian din anul 1868 tabloul "Ţigăncuşă", revine de câteva ori în ţară şi, începând din 1870, participă la Expoziţiile artiştilor în viaţă şi la cele organizate de Societatea Amicilor Belle-lor-Arte. În anii 1873-1874, face călătorii de studii în Italia (Roma, Neapole, Pompei), Grecia şi la Viena.

În 1877, este chemat să însoţească armata română în calitate de "pictor de front", realizând la faţa locului, în luptele de la Griviţa şi Rahova, desene şi schiţe ce vor sta la baza unor compoziţii.

Din 1879 până în 1890 lucrează îndeosebi în Franţa, fie în Bretagne, la Vitré, fie în atelierul său din Paris. Revenit în ţară, deschide mai multe expoziţii personale la Ateneul Român, între anii 1891 şi 1904. Din 1890, se stabileşte în ţară şi se dedică preponderent subiectelor rustice, într-o nesfârşită variaţie a motivului, pictează portrete de ţărănci, care cu boi pe drumuri prăfuite de ţară şi numeroase peisaje cu specific românesc.

Construieşte, la Câmpina, o casă, devenită apoi muzeu, conform site-ului art-zone.ro. Îşi trăieşte în această casă ultimii ani de viaţă, 1904-1907, aici găsindu-se şi ultimul său atelier, notează grigorescu.artmuseum.ro. S-a retras la Câmpina împreună cu familia: soţia sa, Maria Danciu, şi fiul său, Gheorghe Grigorescu.

Casa, construită chiar de artist, a ars în timpul Primului Război Mondial deoarece, din nefericire, aici fusese stabilit Cartierul General German pentru întreaga zonă, iar, spre finalul războiului, un mare incendiu a distrus-o în întregime. O parte dintre obiecte, în special cele de la parter, au putut fi salvate, ceea ce a făcut posibilă reconstituirea casei artistului (atelierul, sufrageria, biblioteca) în perioada 1954-1955, Muzeul Memorial fiind deschis în 1957.

La 8 aprilie 1899 este ales membru al Academiei Române, fiind primul artist plastic căruia i se face această onoare.

Moare la 21 iulie 1907, la Câmpina.

Nicolae Grigorescu este printre cei mai bine vânduţi artişti la licitaţiile de artă din România, cu vânzări totale în anul 2022 de 469.718 de euro pentru opt opere cumpărate, fiind pe locul al doilea după Nicolae Tonitza, potrivit site-ului de specialitate www.tudor-art.com. În 2022, lucrarea "Pe Bucegi" de Nicolae Grigorescu a fost adjudecată la preţul de 196.000 de euro.

La 15 mai 2022, a fost marcată, pentru prima dată, Ziua naţională a pictorului Nicolae Grigorescu. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: Nufăr Alb/facebook.com

Citiţi şi:

Expoziţia "Nicolae Grigorescu - Pictor al ethosului românesc" - deschisă la MNAR, la 185 de ani de la naşterea artistului