Considerat cel mai important scriitor latino-american, ce a revoluționat literatura sud-americană a secolului trecut, opera lui Borges a schimbat felul în care a fost înțeleasă literatura modernă.

În centrul scrisului său se află teme precum infinitul, timpul, memoria, visul, identitatea, labirintul și cartea privită ca univers în sine. Orbirea sa aproape completă a devenit și ea o dimensiune importantă a biografiei și imaginarului său literar.

Este, de asemenea, considerat un precursor al realismului magic, în proza sa, fantasticul luând forma unor concepte abstracte precum labirinturile, oglinzile și timpul infinit. Timpul este subminat, nu este linear, trecutul, prezentul și viitorul putând coexista, iar identitatea personajelor devenind fluidă sau interșanjabilă.

A lucrat și ca bibliotecar, iar între 1955 si 1973 a fost director al Bibliotecii Naționale a Argentinei.

În România este cunoscut mai ales datorită volumelor sale de povestiri 'Istoria universală a infamiei', 'Grădina cu cărări ce se bifurcă', 'Moartea și busola'. La Polirom, au fost traduse volume precum: 'Poezii' (2005, 2017), 'Cărți scrise în doi' (2005, 2008), 'Moartea și busola. Proză completă 1' (2006, 2015), 'Cartea de nisip. Proză completă 2' (2006, 2015), 'Eseuri' (2006, 2015), 'Cartea ființelor imaginare' (în colaborare cu Margarita Guerrero, 2006), 'Texte captive' (Polirom, 2010), 'Dialoguri' (alături de Ernesto Sabato, 2010), 'Borges la 80 de ani. Conversații. Cărțile și noaptea' (2014), 'Tangoul. Patru conferințe' (2018), 'Istoria eternității. Evaristo Carriego' (2021) și 'Făuritorul. Ficțiuni. Memoria lui Shakespeare' (2021), conform polirom.ro.

S-a născut într-o familie înstărită, la 24 august 1899, la Buenos Aires. La scurtă timp după nașterea sa, a călătorit alături de familie în Europa, primind de mic o educație multilingvă.

După întoarcerea în Buenos Aires, la 22 de ani, a publicat primul său volum de poezii, 'Fervor de Buenos Aires'. A continuat să publice apoi, alături de poezii, și eseuri.

În anii '30 a început să scrie proză scurtă. Primul său volum important, 'Istoria universală a infamiei', a fost publicat la vârsta de 36 de ani. Amestecul de realitate și ficțiune din acest volum va deveni o caracteristică importantă a prozei de mai târziu a lui Borges.

Tot în această perioadă, publică două dintre cele mai cunoscute colecții de povestiri ale sale, 'Ficțiuni și Aleph'.

A devenit, în anii '50, director al Bibliotecii Naționale. Odată cu înaintarea în vârstă, vederea i-a slăbit și a reînceput să scrie proză scurtă și poezie.

Ultima sa carte, 'Atlas', a scris-o alături de Maria Kodama, cu care s-a căsătorit cu o lună înainte de moarte.

Despre 'Moartea și busola. Proză completă 1', tradusă la Polirom, în 2006 și 2015, Alfonso Reyes spunea, citat de polirom.ro, că 'fanteziile lui Borges au ceva de utopii logice cu înfiorări de tip Edgar Poe. Borges e un magician al ideilor. Transformă toate motivele pe care le atinge și le duce la un alt registru mental.

'Cartea de nisip', un volum de proze scurte, reprezintă 'alegorii care combină simplitatea unui povestitor popular cu viziunea complexă a unui om care a explorat până la miezul propriei ființe labirinturile', se arată pe https://www.britannica.com/.

Despre 'Tangoul. Patru conferințe', Andrei Ionescu, apreciază că 'oferă o viziune nostalgică și plină de farmec, cum marii scriitori știu să plăsmuiască, asupra unuia dintre cele mai răsunătoare fenomene ale culturii argentiniene, aureolat de o faimă mondială - tangoul'.

A încetat din viață la 14 iunie 1986. AGERPRES/ (Documentare - Ionela Gavril, editor: Cerasela Bădiță ,editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: Jorge Luis Borges/Facebook