Un reper al spaţiului teatral românesc, regizoarea Cătălina Buzoianu s-a născut la 13 aprilie 1938, la Brăila. Mama sa, profesoară de economie politică, s-a ocupat pas cu pas de educaţia ei. A luat lecţii de pian şi de balet, a câştigat olimpiade la literatură, dar şi la economie politică. A urmat o şcoală de comerţ. În 1956, a început să lucreze ca artist păpuşar la Teatrul de Păpuşi din Baia Mare, potrivit https://www.ziarulmetropolis.ro/ şi https://cimec.ro/artele-spectacolului/.

În această perioadă, i s-a propus să joace rolul unei fetiţe în spectacolul "Moralitatea Doamnei Dulska", de Gabriela Zapolska, care a avut premiera la Teatrul Municipal din Baia Mare, în 1957. Tot aici a mai jucat în "Slugă la doi stăpâni" de Carlo Goldoni (1958), "Ecaterina Teodoroiu" de Emil Lerescu (1959), "Oameni şi umbre" de Ştefan Berciu (1962). Din decembrie 1962 şi până în 1965, a jucat pe scena Teatrului Naţional "Mihai Eminescu" din Timişoara, în spectacolele "Cazul studentului Lotreanu" de Radu Theodoru (1962), "Trei surori" de A.P. Cehov (1963), "Răzbunarea sufleurului" de Victor Ion Popa (1965), conform surselor amintite mai sus.

Cătălina Buzoianu la evenimentul de lansare a cărţii "Iosif Herţea - vrăjitor de sunete ciudate", apărută sub semnătura Marinelei Ţepuş şi a Andreei Dumitru, Bucureşti, 17 ianuarie 2005.

Foto: (c) PAUL BUCIUTA /Arhivă istorică AGERPRES

În 1965, a intrat la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale" din Bucureşti, la clasa de regie a profesorului Ion Olteanu. A absolvit în 1969, când a susţinut examenul cu piesa "Pictură pe lemn" de Ingmar Bergman, potrivit https://www.ziarulmetropolis.ro/.

A fost repartizată la Teatrul Naţional "Vasile Alecsandri" din Iaşi, unde a pus în scenă spectacolele "Bolnavul închipuit" de Moliere (1971), "Iaşii în carnaval" de Vasile Alecsandri (1972), "Poveste de iarnă" de William Shakespeare (1974). S-a făcut remarcată la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, cu "Peer Gynt" de Ibsen (1972) şi, mai târziu, cu "Tinereţe fără bătrâneţe" (1975) de Eduard Covali.

Din 1975 a fost profesoară la Catedra de Regie Teatru, iar din 1990 a fost decan al Secţiei de Teatru din cadrul Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale" din Bucureşti, arată https://www.teatrulmic.ro/.

Cătălinei Buzoianu i s-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică, Bucureşti, 30 ianuarie 2013.

Foto: (c) SORIN LUPŞA /Arhivă istorică AGERPRES

Tot în 1975, Cătălina Buzoianu a debutat la Teatrul Bulandra din Bucureşti, cu spectacolul "Hedda Gabler" de Ibsen. Este anul în care a pus în scenă şi "Interviu" de Ecaterina Oproiu, o producţie care a rămas în istoria spectacologiei româneşti datorită adaptării inspirate a textului şi a interpretărilor de excepţie ale actriţelor Gina Patrichi, Mariana Mihuţ, Tamara Buciuceanu, Draga Olteanu-Matei.

A fost prim-regizor permanent la Teatrul Mic din Bucureşti, în perioada 1979-1985, regizând nenumărate spectacole, între care: "Să-i îmbrăcăm pe cei goi" de Luigi Pirandello (1979), "Maestrul şi Margareta" după Mihail Bulgakov (1980), "Nişte ţărani" de Dinu Săraru (1981), "Trovarsi" de Luigi Pirandello (1992), "Pescăruşul" de A.P. Cehov (1993), "Sonata fantomelor" de August Strindberg (1999), "Spirit" de Margaret Edson (2001), "Lolita" de Vladimir Nabokov (2002), "Cum gândeşte Amy" de David Hare (2005), "Furtuna" de William Shakespeare (2009).

La Teatrul Bulandra, unde a revenit după 1985 şi unde a rămas până în 2006, când a ieşit la pensie, a regizat, printre altele: "O dimineaţă pierdută" de Gabriela Adameşteanu (adaptare proprie, 1986), "Uriaşii munţilor" de Luigi Pirandello (1988), "Merlin" de Tancred Dorst (1991), "Patul lui Procust" după Camil Petrescu (1995), "Şase personaje în căutarea unui autor" de Luigi Pirandello (1995), "Copilul îngropat" de Sam Shepard (1996), "Petru" de Vlad Zografi (1998), "Mutter Courage" de Bertolt Brecht (1999), "Turandot" de Carlo Gozzi (2000), "Odiseea 2001" (după un scenariu propriu şi realizat în coproducţie cu Teatrul Tourski, Marsilia), "Tatăl" de August Stindberg (2004), "Richard al III-lea se interzice" de Matei Vişniec (2006), "Noi doi" de Ileana Răducanu (2015).

Cătălina Buzoianu a montat sute de spectacole pentru aproape toate teatrele bucureştene şi a colaborat cu multe teatre din ţară. Dintre aceste spectacole amintim: "Teatru descompus" de Matei Vişniek (Theatrum Mundi, 1993), "Dibuk" de Anski (Teatrul Evreiesc de Stat, 1994), "Fuga" de Mihail Bulgakov (Teatrul de Comedie, 1995), "Chira Chiralina" şi "Mediterana", după Panait Istrati (Teatrul "Maria Filotti" din Brăila, 1996, respectiv 1999; la spectacolul "Mediterana" a semnat şi scenariul), "Golem" de Leivik (Teatrul Evreiesc de Stat, 1997), "Marlene" de Pam Gems (Teatrul de Comedie, 2004), "Primul om" ("Le premier homme"), după ultimul roman al lui Albert Camus (Teatrul Naţional, 2005), "Visul", după Mircea Cărtărescu (Teatrul Naţional Timişoara, 2007), "Ioana şi focul" de Matei Vişniec (Teatrul de Comedie, 2008), "Când noi, morţi, înviem" de Henrik Ibsen (Teatrul Naţional "Lucian Blaga" din Cluj-Napoca, 2009), "Rinocerii" de Eugen Ionescu (Teatrul de Comedie, 2010), "Magicianul din Lublin" după romanul lui Isaac Bashevis Singer (Teatrul Evreiesc de Stat, 2010), "Frumoasa călătorie a urşilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt" după textul lui Matei Vişniec ("unteatru" Bucureşti, 2011), potrivit https://cimec.ro/artele-spectacolului/.

A devenit cunoscută şi peste hotare, atât prin intermediul turneelor întreprinse cu spectacole montate în ţară, precum "Tinereţe fără bătrâneţe" de Eduard Covali (Franţa, 1977), "Interviu" de Ecaterina Oproiu (Germania, 1977), "Să îmbrăcăm pe cei goi" de Pirandello şi "Nu sunt Turnul Eiffel" de Ecaterina Oproiu (Elveţia, 1979), "Maestrul şi Margareta" de Bulgakov (Belgrad, 1982), "Turandot" (Franţa, 2001), "Odiseea 2001" (4 iunie, Marsilia - 12 august, Brăila; prezentat în mai multe porturi din Marea Mediterană), cât şi prin spectacolele puse în scenă în străinătate: "Nu sunt Turnul Eiffel" (Polonia, 1972), "Visul unei nopţi de vară" de W. Shakespeare şi "Nunta lui Figaro" de Beaumarchais (Israel, 1986, respectiv, 1988), "Vingt miniatures pour Cioran" (Centrul muzical "Marius Constant", Paris), "Don Quijote" după Cervantes (Institutul Internaţional de Teatru Mediteranean, Castilla - La Mancha), "Trei Surori" de A.P. Cehov (Budapesta, 2003), "Primul om", după ultimul roman al lui Albert Camus (Franţa, 2004), "Cântarea Cântărilor, versiunea rock" şi "Visul" (Franţa, 2008), potrivit http://arhiva.fnt.ro/.

Între spectacolele de operă regizate, se află: "Oedip" de George Enescu (Lucerna, Elveţia, 1981; apoi, în 1991, la Opera Naţională Română din Bucureşti), "Lumea pe lună" de Haydn-Goldoni (Ateneul Român, 1986), "Ioana pe rug" de Arthur Honneger (Ateneul Român, 1986), "Caragiale şi noi" (Opera Naţională Română, 1996).

Activitatea artistică i-a fost recompensată cu numeroase premii româneşti şi internaţionale, între care amintim: Premiul Academiei Române (1973); Premiul special al juriului pentru spectacolul "Romeo şi Julieta" (Durham, Anglia, 1979); premii ale Asociaţiei Oamenilor de Teatru şi de Muzică ATM (1979, 1980, 1985, 1986); premiul UNITER pentru cea mai bună regie pentru spectacolele "Dibuk" de S. Anski, de la Teatrul Evreiesc de Stat şi "Pescăruşul" de A. P. Cehov de la Teatrul Mic (1995); Marele Premiu al Festivalului Naţional de Teatru (1994, 1996, 1997); Premiul "Salvo Randone", pentru întreaga carieră (Italia, 1995); Marele Premiu al Festivalului Internaţional de Dramaturgie Românească pentru spectacolul "Patul lui Procust" (Timişoara, 1995); Premiul pentru dramaturgie originală la Festivalul "Caragiale" (1996); Premiul UNITER pentru întreaga activitate (2006); Marele premiu al Festivalului de Dramaturgie Contemporană pentru spectacolul "Richard al-III-lea se interzice", precum şi Premiul pentru regie (2006); premiul onorific pentru implicarea sa în susţinerea mişcării teatrale independente cu prilejul primei ediţii a Festivalului naţional de teatru independent (2013), potrivit https://fnt.ro/.

I-au fost acordate, printre altele, medalia "Magna cum Laude" din partea Senatului Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale" (UNATC), în cadrul manifestării dedicate Zilei UNATC, marcată anual la 30 ianuarie, ziua naşterii scriitorului I.L. Caragiale, patronul spiritual al acestei instituţii (2002), distincţia "Crucea Casei Regale a României", înmânată de către principesa Margareta, în numele regelui Mihai I (2012), titlul de Doctor Honoris Causa acordat de Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale".

Ediţia din 2018 a Festivalului Naţional de Teatru, care a avut loc la Bucureşti, în perioada 19-28 octombrie, i-a fost dedicată marii regizoare. Spectacolul-poem "A(m) iubi(t) iubirea", un florilegiu din scrierile Ninei Cassian adaptate rostirii scenice de Roxana Guttman şi Cătălina Buzoianu, a fost prezentat publicului FNT de actorii Roxana Guttman şi Mihai Niţu în Mansarda Muzeului Naţional al Literaturii Române, în coordonarea artistică a regizoarei Cătălina Buzoianu, arată https://fnt.ro/.

Preşedinţia României i-a acordat, în 2000, distincţia Ordinul Naţional "Serviciul Credincios", în grad de Ofiţer, "pentru realizări artistice remarcabile şi pentru promovarea culturii", iar în 2018 a decorat-o cu Ordinul Naţional "Serviciul Credincios" în grad de Comandor, în semn "de apreciere deosebită a prestigioasei cariere artistice în care, timp de peste 50 de ani, prin talent şi abnegaţie, a regizat spectacole marcante atât în ţară, cât şi în străinătate, pregătind cu exigenţă şi, în acelaşi timp, cu multă căldură umană generaţii de regizori", potrivit https://canord.presidency.ro/.

Este autoare a volumelor: "Novele teatrale" (1987), "Vaporul interior" (2001), "Mnemosina, bunica lui Orfeu" (2005). A fost căsătorită cu actorul Papil Panduru (1934-2021).

A încetat din viaţă la 3 august 2019, la vârsta de 81 de ani.

În 2020, Teatrul Bulandra a dedicat săptămâna 27 aprilie - 3 mai, regizoarei Cătălina Buzoianu şi spectacolelor sale montate pe scena acestei instituţii. Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ a iniţiat, în 2021, premiul "Cătălina Buzoianu", care celebrează memoria unei regizoare de excepţie, formatoare de artişti din spaţiul teatral românesc, a cărei activitate artistică a marcat parcursul estetic al acestui teatru, potrivit https://www.teatrultineretului.ro/. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Ruxandra Bratu, editor online: Alexandru Cojocaru)