Tradiţia sau practica transhumanţei de-a lungul traseelor migratoare în zona mediteraneană şi în Alpi a fost înscrisă pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii în 2019. La 30 martie 2022, Ministerul Culturii anunţa că şi România, alături de alte nouă ţări, a depus la UNESCO dosarul multinaţional ''Transhumanţa, strămutarea sezonieră a turmelor'', pentru a fi înscris în Lista Reprezentativă a UNESCO, această nominalizare reprezentând extensia elementului ''Transhumanţa, strămutarea sezonieră a turmelor de-a lungul traseelor migratoare în zona mediteraneană şi în Alpi'', înscris de către Austria, Grecia şi Italia, potrivit www.cultura.ro.

Italia, Austria şi Grecia au depus dosarul de nominalizare în lista UNESCO în 2017, Asociaţia Europeană a Zonelor Montane - Euromontana sprijinind, prin intermediul organizaţiilor membre, iniţiativa care avea ca scop salvgardarea specificităţii munţilor. În timpul reuniunii UNESCO de la Bogota, Columbia, din decembrie 2019, tradiţia veche de milenii a transhumanţei a fost acceptată în lista patrimoniului imaterial, decizia fiind adoptată la 11 decembrie, când se aniversează Ziua Internaţională a Muntelui, transhumanţa având loc adesea în zonele muntoase, aminteşte site-ul asociaţiei Euromontana - www.euromontana.org/.

În fiecare an, primăvara şi toamna, mii de animale sunt conduse de grupuri de păstori, împreună cu câinii şi caii lor, de-a lungul traseelor clare între două regiuni geografice şi climatice, de la răsărit până la apus. În multe cazuri, şi familiile păstorilor călătoresc alături de animale.

Se pot distinge două mari tipuri de transhumanţă: transhumanţa orizontală, în regiunile de câmpie sau de podiş, şi transhumanţa verticală, de obicei în regiunile montane.

Potrivit https://ich.unesco.org/, transhumanţa modelează relaţiile dintre oameni, animale şi ecosisteme. Aceasta implică ritualuri şi practici sociale comune, îngrijirea şi creşterea animalelor, gestionarea terenurilor, pădurilor şi resurselor de apă şi gestionarea pericolelor naturale.

Păstorii transhumanţi au cunoştinţe aprofundate despre mediu, echilibrul ecologic şi schimbările climatice, deoarece aceasta este una dintre cele mai durabile şi eficiente metode de creştere a animalelor. De asemenea, aceştia au abilităţi speciale legate de toate tipurile de artizanat şi producţie alimentară implicate în proces.

Festivităţile din timpul primăverii şi toamnei marchează începutul şi sfârşitul transhumanţei, când purtătorii împărtăşesc mâncare, ritualuri şi poveşti şi introduc în practică generaţiile mai tinere.

Recunoaşterea transhumanţei în patrimoniul UNESCO reprezintă o victorie pentru Italia, Austria şi Grecia, pentru că recunoaşte oficial unicitatea tradiţiei, precum şi importanţa culturală şi pentru mediu. De asemenea, poate încuraja acţiunile de protejare a transhumanţei, întrucât în zilele noastre din ce în ce mai puţini oameni aleg acest mod de viaţă. Astfel, nu numai că dispare o activitate economică durabilă, dar şi ritualurile sociale, produsele alimentare, produsele artizanale, printre altele.

Ministrul italian pentru patrimoniu, activităţi şi turism cultural, Dario Franceschini, a declarat că este ''mândru de înscrierea transhumanţei pe lista UNESCO a patrimoniului imaterial al umanităţii. O cultură ale cărei origini sunt pierdute în timp, de la care provine un mesaj de integrare, nu numai între peisaje ci şi între civilizaţii'', conform www.euromontana.org/.

Asociaţia Euromontana aminteşte, în articolul dedicat includerii transhumanţei pe lista UNESCO, publicat la 7 ianuarie 2020, că şi alte ţări europene au tradiţii similare, adesea în zonele montane. Spre exemplu, în România există ''După coada oilor'', iar în Norvegia, ''Seterkultur''. Deşi nu toate ţările s-au alăturat nominalizării iniţiale, eforturile au continuat pentru recunoaşterea transhumanţei în munţii Europei, în această categorie fiind incluse Cartea albă despre transhumanţă în Spania sau traseul cultural valah în Polonia şi Slovenia, mai detalia, la acea dată, Asociaţia Europeană a Zonelor Montane. Alte ţări au întârziat cu includerea în lista de protecţie UNESCO, întrucât mai întâi au avut de finalizat recunoaşterea transhumanţei ca patrimoniu cultural la nivel naţional.

Între timp paşii au fost parcurşi de încă zece ţări europene, procesul de elaborare a dosarului multinaţional de nominalizare ''Transhumanţa, strămutarea sezonieră a turmelor'', înaintat către UNESCO în martie 2022, fiind coordonat de Ministerul Culturii şi Sportului din Spania, în colaborare cu instituţiile omoloage din Albania, Andorra, Austria, Croaţia, Franţa, Grecia, Italia, Luxemburg şi România. Acestui proces ar putea să i se alăture mai târziu şi regiuni scandinave, potrivit www.euromontana.org/.

Depunerea dosarului de către România este rezultatul unei strânse colaborări, începute în anul 2020, între experţi în patrimoniu, profesionişti în domeniul zootehnic, comunităţile purtătoare ale elementului şi asociaţii de păstori transhumanţi din cele zece ţări, demonstrând, încă o dată, că patrimoniul imaterial aduce împreună, de la nivel local până la nivel internaţional, ţări şi comunităţi, inspiraţi de dorinţa comună de a promova şi salvgarda transhumanţa. Elaborarea dosarului la nivel naţional s-a bazat pe activitatea susţinută de cercetare, documentare şi inventariere a elementului, coordonată de Comisia Naţională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, organismul ştiinţific de specialitate din subordinea Ministerului Culturii. Grupul de lucru a fost format din membri ai Comisiei Naţionale pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, cercetători ai Institutului de Etnografie şi Folclor ''Constantin Brăiloiu'' şi profesori ai Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti. Dosarul va fi evaluat de către Comitetul Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial la cea de-a 18-a sesiune a sa din noiembrie/decembrie 2023, www.cultura.ro. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Ionela Gavril, editor online: Alexandru Cojocaru)

Foto: (c) TRAIAN NEGULESCU/Arhivă istorică AGERPRES