Unul dintre artizanii Marii Uniri de la 1918, episcopul greco-catolic Iuliu Hossu s-a născut la 30 ianuarie 1885, în comuna Milaşu Mare, judeţul Bistriţa-Năsăud. După studii gimnaziale la Reghin, Târgu Mureş şi Blaj (1896-1904), a efectuat studii teologice la Roma (1904-1910), unde a obţinut doctoratul în filosofie (1906) şi teologie (1910), potrivit dicţionarului "Membrii Academiei Române/1866-2003)" (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2003). La 27 martie 1910, în ultimul an de studii, a fost hirotonit preot, conform lucrării "Dicţionar biografic de istorie a României" (Editura Meronia, 2008).

Reîntors în ţară, a activat la Lugoj, ca protocolist, arhivar, bibliotecar, profesor la Seminarul Teologic din Lugoj (1913-1914), vicar şi secretar episcopesc. În 1914, la izbucnirea Primului Război Mondial, a fost trimis pe front ca preot militar, în cadrul armatei austro-ungare.

A fost numit episcop în scaunul Episcopiei de Gherla, la 3 martie 1917. Între 1930-1948 a fost episcop de Cluj-Gherla. În vechiul sediu episcopal de la Gherla, episcopul Hossu a fondat Şcoala greco-catolică de institutori. S-a preocupat constant de dezvoltarea învăţământului din cadrul eparhiei sale, unde a susţinut deschiderea de noi unităţi şcolare, între care: şcolile de băieţi şi fete din Gherla, Şcoala primară "Maica Domnului" din Cluj (1935), Internatul diecezan de băieţi din Cluj (1940), Liceul de băieţi "Ioan Inochentie Micu-Klein" din Cluj (1945), Liceul de fete din Cluj (1945).

A desfăşurat o intensă activitate culturală în cadrul Asociaţiunii Transilvane pentru Limba Română şi Cultura poporului Român (ASTRA), a publicat diferite cuvântări, predici, pastorale şi articole, cele mai multe în periodicul eparhiei "Curierul Creştin", potrivit volumului "Membrii Academiei Române/1866-2003)" (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2003)

A devenit un înflăcărat militant pentru Unire, încă din timpul războiului, "un adevărat apostol al înfăptuirii unităţii naţionale".

La 1 decembrie 1918, în cadrul Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, a fost cel care a dat citire "Declaraţiei de Unire".

"(...) Astăzi, prin hotărârea noastră, se înfăptuieşte România Mare, una şi nedespărţită, rostind fericiţi, toţi românii de pe aceste plaiuri: Ne unim pe veci cu Ţara-Mamă, ROMÂNIA! (...) Acesta-i ceasul dreptăţii lui Dumnezeu şi al răsplătirii Lui. Acesta-i ceasul bucuriei noastre, bucuria unui neam întreg, pentru suferinţele veacurilor, purtate de un neam, cu credinţă în Dumnezeu şi cu nădejdea în dreptatea Lui.", potrivit site-ului https://www.memorialsighet.ro, care citează din cuvântarea episcopului Iuliu Hossu ţinută la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia.

A fost membru al delegaţiei ardelene, din care au mai făcut parte Al. Vaida-Voevod, Vasile Goldiş şi C. Brediceanu, care s-a deplasat la Bucureşti pentru a prezenta şi înmâna regelui Ferdinand I "Declaraţia de Unire a Transilvaniei cu patria-mamă România". Cu acest prilej a susţinut un discurs în Parlamentul României.

Senator de drept în Parlamentul României (din 1919), episcopul Hossu s-a pronunţat categoric pentru apărarea integrităţii şi suveranităţii naţionale. De pe aceste poziţii, condamnând politica revizionistă a unor state vecine, în decembrie 1932, el declara, la Cluj, în cadrul unei mari adunări populare: "Marea revizuire s-a făcut la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia, când Dumnezeu, judecând ca un atotputernic, a şters nedreptăţile veacurilor şi a restabilit dreptatea imanentă. Biruinţa acestui neam a fost biruinţa lui Dumnezeu", consemnează lucrarea "Dicţionar biografic de istorie a României" (Editura Meronia, 2008).

După Dictatul de la Viena, a rămas în Transilvania ocupată de horthyşti, protestând în numeroase rânduri împotriva represiunii la care era supusă populaţia românească, dar şi cea evreiască, de către autorităţile maghiare. Opozant vehement al revenirii credincioşilor greco-catolici la Biserica Ortodoxă, la 1 octombrie 1948 a emis un "Decret de Excomunicare" a celor 37 de preoţi greco-catolici întruniţi într-o adunare la Cluj pentru a decide ruperea de Biserica Romei.

A fost arestat la 28 octombrie 1948 şi timp de 20 de ani, a trecut prin diverse închisori şi locuri de domiciliu obligatorii. Între 25 mai 1950 şi 4 ianuarie 1955 a fost închis în penitenciarul Sighet. I s-a stabilit, apoi, domiciliu obligatoriu pe termen nelimitat, întâi la mănăstirea Ciorogârla, apoi la mănăstirea Căldăruşani.

Grav bolnav, episcopul Iuliu Hossu a murit la 28 mai 1970 la spitalul Colentina din Bucureşti. În martie 1969, papa Paul al VI-lea îl declarase cardinal "in pectore" al Bisericii Catolice, potrivit site-ului https://www.memorialsighet.ro/. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: historia.ro