În noaptea zilei de 23 spre 24 august 1572, când a izbucnit masacrul de Sfântul Bartolomeu, Franţa era deja de 10 ani angajată în războaiele religioase. În aceste conflicte s-au înfruntat catolicii şi minoritatea protestantă care reprezenta aproximativ două milioane din cele douăzeci ai regatului. Credinţa protestantă era legală în Franţa din 1562, datorită unui decret al reginei, Catherine de Medici, potrivit https://www.ias.edu/.

Ziua Sfântului Bartolomeu s-a petrecut, în ciuda câtorva episoade violente, într-un context de pace, care durase încă de la Edictul de la Sf. Germain din august 1570. Pentru a-l consolida, Catherine de Medici a avut ideea de a-şi căsători propria fiică şi viitoarea regină a Franţei, Marguerite de Valois, cu un ilustru aristocrat protestant, Henric de Navarra, viitorul rege Henric al IV-lea. Această căsătorie trebuia să întărească pacea. Nunta a avut loc la Paris la 18 august 1572. O mare parte a nobilimii protestante a venit la nunta care avea să provoace tensiuni cu localnicii într-un moment în care credinţa protestantă era încă interzisă în oraş.

Sursa foto: worldhistory.org 

Atmosferei explozive i s-a mai adăugat ceva: amiralul Gaspard de Coligny, un aristocrat protestant şi confident al regelui Carol al IX-lea, a fost împuşcat. A fost rănit, dar nu ucis. Ucigaşul fusese trimis de clanul Guise, o familie catolică proeminentă care s-a opus întotdeauna reconcilierii cu protestanţii. Aristocraţii hughenoţi erau furioşi şi ameninţau că vor lua armele.

În noaptea de 23 spre 24 august, regele Carol al IX-lea a convocat o întâlnire la Luvru în cadrul căreia reprezentanţii catolici au decis să întocmească o listă cu aproximativ douăzeci de protestanţi care să fie ucişi. Deşi detaliile acestei întâlniri rămân neclare, potrivit datelor istorice se ştie că puţin după miezul nopţii soldaţii au părăsit Luvrul cu misiunea de a-l ucide pe Coligny, notează https://www.ias.edu/.

Amiralul a fost ucis cu sălbăticie în casa lui, iar trupul i-a fost aruncat pe fereastră. Mai mulţi nobili hughenoţi au fost masacraţi în palatul Luvru sau pe străzile capitalei; surprinşi în toiul nopţii, nu au putut să se apere - după cum scria Théodore de Beze, au fost ucişi "ca oile la abator", potrivit https://museeprotestant.org/.

Această iniţiativă i-a îndemnat pe cetăţenii Parisului, în special pe cei care erau responsabili de securitate, să urmeze acest act regal şi să-l interpreteze ca pe o autorizaţie de a-şi ucide vecinii protestanţi. Aproximativ 3.000 dintre ei au fost masacraţi în acea noapte şi în următoarele, până pe 28 august.

În ciuda mai multor scrisori ale regelui prin care le cerea să oprească aceste acte de violenţă, valul s-a extins şi în alte părţi ale regatului, în special, în Orléans, Lyon şi Toulouse. Această succesiune de evenimente nu s-a oprit până la jumătatea lunii octombrie şi a ajuns la un total de aproximativ zece mii de morţi.

Masacrul de Sfântul Bartolomeu a marcat reluarea războiului civil religios în Franţa, potrivit https://www.history.com. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: historia.ro