Prima ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Cannes a avut loc în intervalul 20 septembrie-5 octombrie 1946, potrivit festival-cannes.com.

Ceremonia de deschidere a avut loc în grădinile Hotelului "Grand", pe acordurile pieselor interpretate de soprana americană Grace Moore, supranumită "Privighetoarea din Tennessee". În programul festivalului au fost incluse prezentări de modă, spectacole de artificii, parade multicolore.

Printre invitaţi s-au numărat mari personalităţi ale cinematografiei din epocă, precum Roberto Rossellini, Walt Disney, Billy Wilder, George Cukor, David Lean şi Jean Renoir.

Producţiile cinematografice, provenite din 21 de ţări, au fost proiectate la Cazinoul din Cannes. Majoritatea acestora au avut ca temă centrală cel de-Al Doilea Război Mondial, care se încheiase în anul precedent.

Juriul a cuprins câte un membru din fiecare ţară participantă, fiind prezidat de istoricul francez Georges Huisman. În competiţie au intrat 19 pelicule, fiecare primind Marele Premiu (Grand Prix).

În ciuda dificultăţilor tehnice inevitabile, cauzate de timpul insuficient de pregătire a evenimentului, dat fiind contextul internaţional, prima ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Cannes a fost declarată de presă şi de participanţi ca fiind un succes notabil, arată festival-cannes.com.

Istoria Festivalului de Film de la Cannes începe în anul 1939, atunci când cineaştii francezi au dorit să pună bazele unui festival capabil să rivalizeze cu cel de la Veneţia. La 9 mai 1939, oraşul-gazdă a evenimentului a fost desemnat Biarritz, dar la insistenţele lui Georges Prade, consilier municipal la Paris, s-a decis, la 31 mai 1939, în favoarea oraşului Cannes.

Dacă totul ar fi decurs conform planului, prima ediţie a Festivalului de la Cannes s-ar fi desfăşurat în 1939, sub preşedinţia lui Louis Lumiere.

Totuşi, din cauza circumstanţelor istorice, debutul Festivalului de la Cannes a avut loc la 20 septembrie 1946, după terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial. De atunci, a fost ţinut anual cu excepţia anilor 1948 şi 1950, apoi, începând cu 1952, în fiecare lună mai. În 2020, festivalul a fost anulat în primăvară din cauza crizei sanitare, fiind organizată între 27 şi 29 octombrie o mini-ediţie simbolică, cu dorinţa de a transmite un mesaj de speranţă reprezentanţilor celei de-a şaptea arte, profund afectată de pandemia de COVID-19.

Festivalul de Film de la Cannes îşi câştigă notorietatea în anii '50, datorită prezenţei a numeroase staruri şi personalităţi internaţionale ale cinematografiei, precum Kirk Douglas, Sophia Loren, Grace Kelly, Brigitte Bardot, Alain Delon, Gina Lollobrigida.

Premiul Palme d'Or este distincţia supremă oferită în cadrul Festivalului de Film de la Cannes, Franţa. El răsplăteşte, anual, cel mai bun film aflat în competiţia oficială, fiindu-i oferit regizorului acestuia.

Trofeul are forma unei frunze de palmier, simbol prezent pe o serie de arme stocate în oraşul vechi din Cannes. A fost realizat de bijutierul Lucienne Lazon, suferind de-a lungul timpului câteva modificări minore. A fost acordat, în premieră, în anul 1955, înlocuind Marele Premiu al Festivalului Internaţional de Film, decernat din 1949 celei mai bune realizări cinematografice. Primul ''Palme d'Or'' a evidenţiat filmul ''Marty'', regizat de Delbert Mann.

Din 1964 până în 1974, s-a revenit la formula de Mare Premiu al Festivalului Internaţional de Film, din motive administrative. Totuşi, în 1975 a fost reintrodus trofeul în formă de frunză de palmier, rămânând, până în prezent, distincţia cea mai importantă a Festivalului de la Cannes.

În 1975, Premiul Palme d'Or i-a revenit regizorului algerian Mohammed Lakhdar-Hamina pentru pelicula ''Chronique des annees de braise''. La ediţia imediat următoare, câştigătorul prestigioasei distincţii a fost americanul Martin Scorsese pentru filmul ''Taxi Driver''.

În anul 2007, Premiul Palme d'Or i-a revenit regizorului român Cristian Mungiu pentru ''4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile''. De-a lungul anilor, 11 filme româneşti au obţinut premii la diferite categorii în cadrul festivalului, primul dintre acestea fiind, în anul 1957, scurtmetrajul de animaţie "Scurtă istorie", realizat de Ion Popescu-Gopo. AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Doina Lecea, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto din deschidere: europa.eu