Parcul Bazilescu este situat în partea de nord-vest a Capitalei, în cartierul Bucureştii Noi. În anul 1898, Nicolae Bazilescu a cumpărat o moşie în nord-vestul Bucureştiului, cunoscută sub denumirea de Măicăneşti sau Grefoaicele. Teritoriul a fost parcelat şi transformat în zona rezidenţială Bucureştii Noi. Suprafaţa moşiei era de aproximativ 295 ha, din care circa 155 ha au fost destinate vânzării, iar restul au fost date în folosinţa domeniului public pentru amenajarea de străzi, pieţe, parcuri, cimitire etc. Pe domeniul public donat, în centrul parcelării, s-a amenajat Parcul comunal Bazilescu, în care se află şi în prezent exemplare impresionante de copaci din foştii Codri ai Vlăsiei. În 2004, parcelarea Bazilescu a fost clasată monument istoric, potrivit site-ului https://turismistoric.ro/.

Zona Bucureştii Noi a aparţinut iniţial comunei Băneasa, iar în jurul anului 1940 a fost inclusă în cartierul feroviar Griviţa. În anul 1950, cartierul a fost integrat municipiului Bucureşti, fiind inclus în raionul Griviţa Roşie, iar mai apoi, între 1968 şi 1979, în sectorul 8. După 1980, prin noua împărţire administrativă a sectoarelor capitalei, cartierul a intrat în sectorul 1. Zona încă mai păstrează caracteristicile parcelării făcute în anul 1898, având străzi lungi, care cad perpendicular pe principalele artere de circulaţie (Şoseaua Chitilei, bulevardele Bucureştii Noi, Laminorului şi Gloria, străzile Jiului şi Cireşoaiei etc).

La sfârşitul anilor '50, a început construcţia de blocuri, acţiunea desfăşurându-se în două etape. În prima etapă au fost ridicate blocurile care se găsesc pe partea dreaptă a bd. Bucureştii Noi (între strada Cireşoaia - bd. Gloria şi strada Subcetate). A doua etapă a fost demarată la sfârşitul anilor '60 când au fost construite blocuri atât pe partea dreaptă, cât şi pe cea stângă a bd. Bucureştii Noi, până la Parcul Bazilescu. Tot în perioada 1950-1960 cu fost construite cinematograful "Înfrăţirea între Popoare" - ulterior a fost sediul Teatrului Masca - şi Teatrul de Vară din Parcul Bazilescu.

Primăria Sectorului 1 a investit, în 2004, pentru amenajarea şi modernizarea parcului, peste un milion de euro. Pentru îmbinarea trecutului cu prezentul, parcul păstrează arbori seculari, rămăşiţe ale Codrilor Vlăsiei, şi un mic colţ rustic, o poartă maramureşeană din lemn şi o fântână cu cumpănă, cioplite de un meşter popular, menţionează site-ul http://merg.in/bucuresti/.

 În parc se află Teatrul de Vară, edificiu realizat cu ocazia Festivalului Tineretului din 1953 (al III-lea Congres Mondial al Tineretului şi al IV-lea Festival Mondial al Tineretului şi Studenţilor). Teatrul este amplasat în capătul aleii principale est-vest. Volumul închis al anexelor scenei constituie capul de perspectivă al aleii, pe când lateralele şi zona accesului secundar, caracterizate prin transparenţă, se încadrează discret în vegetaţia înconjurătoare. Faţada principală, corespunzând anexelor scenei, este marcată de frontonul încununat cu o liră. 

    
   
Poza 1 - Lucrări de construcţie a Teatrului de vară din parcul Bazilescu din Bucureşti (placă fotografică), 1953/ AGERPRES FOTO/ARHIVA

Poza 2 - Parcul Bazilescu din Capitală, 2020/CRISTIAN NISTOR / AGERPRES FOTO

Tema de proiectare iniţială cerea realizarea unui teatru în aer liber cu o capacitate de 2.000 de locuri având caracterul unui teatru de estradă. Ulterior, numărul anexelor a fost mărit. Scena dispune de "buzunare" laterale şi are planşeul liber dedesubt pentru a permite amplasarea unor trape. Orchestra este aşezată sub nivelul scenei. Corpul anexelor scenei, cuprinzând cabine pentru actori şi figuraţie şi un foaier al actorilor la ultimul nivel, are o înălţime la cornişe de 15 metri. Cele 2.000 de locuri au fost amplasate în gradene (1.800 de locuri) şi într-o galerie acoperită, fiind suplimentate de foaiere acoperite. Denivelarea necesară realizării curbei de vizibilitate a gradenelor s-a creat prin excavaţie şi ridicarea pământului în jurul săpăturii, precizează site-ul https://www.docomomo.ro/. 

 Aleea care face legătura între bulevard şi clădirea teatrului a fost construită pe acelaşi ax cu cel al Bisericii Bazilescu, aflată vizavi, ctitorită drept capelă a familiei de către Nicolae şi Ecaterina Bazilescu.

În anul 1968, a fost amplasată în Parcul Bazilescu Biblioteca Publică "Dimitrie Bolintineanu", filială a Bibliotecii Metropolitane Bucureşti. Totodată, în parc se află busturile lui Nicolae Bazilescu şi Nicolae Bălcescu (29 iunie 1819 - 29 noiembrie 1852), istoric, scriitor şi revoluţionar. De altfel, în perioada 1970-1990, parcul a avut denumirea "Nicolae Bălcescu".

 În Parcul Bazilescu se află şi Clubul Copiilor Sector 1 - Bazilescu, unde se organizează diferite activităţi educative, precum Cercul de informatică, Cercul de gimnastică ritmică, Cercul de teatru, Cercul de educaţie civică, Cercul de dans modern şi popular sau Cercul de muzică. De asemenea, aici există mese de şah, spaţii amenajate pentru copii şi spaţii amenajate pentru câini, precizează site-ul https://turismistoric.ro/. AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, redactor Arhiva foto: Vlad Ruşeanu, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Andreea Preda)

* Explicaţie foto din deschidere: Parcul Bazilescu din Bucureştii Noi (placă fotografică), 1955.