Poetul, eseistul şi traducătorul Mircea Ivănescu s-a născut 26 martie 1931, la Bucureşti. A absolvit Liceul "Spiru Haret" (1949) şi Facultatea de Filologie, secţia Franceză, a Universităţii din Bucureşti (1954). A fost redactor la AGERPRES, la revista Lumea, şef de redacţie la Editura pentru Literatură Universală, redactor la revista Transilvania din Sibiu, potrivit Dicţionarului Scriitorilor Români (1998).

Mircea Ivănescu a debutat cu poezii în Steaua (1958), unde a publicat şi primele eseuri (1960); debutul editorial a fost cu volumul "Versuri" (1968). Între celelalte volume de poezie se numără "Poeme" (1970), "Poesii" (1971), "Poem" (1973), "Alte poesii" (1976), "Poeme nouă" (1983), "Alte poeme nouă" (1986), "Versuri vechi, nouă" (1988), "Poeme vechi, nouă" (1989).

A colaborat cu poezii şi eseuri la Secolul 20, Steaua, Tribuna, Transilvania, România literară, Viaţa Românească etc. Este recunoscut ca unul dintre cei mai prolifici traducători români. A tradus scrieri de Scott Fitzgerald, W. Faulkner, J. Joyce, Truman Capote ş.a.

A debutat la maturitate ("Versuri", 1968) cu o poezie care face notă aparte în peisajul liric al epocii atât prin formula discursului, cât şi prin problematică.

O caracteristică a poeziei sale este monotonia asumată, poetul însuşi subliniind, într-un interviu din 1978, "caracterul repetitoriu al poeziei" ca "dat al ei de care eu însumi sunt conştient. Oare viaţa nu are o cuceritoare monotonie?", citează sursa menţionată.

"'Poesia' lui Ivănescu ajunge mereu la constatarea deloc jubilativă că 'totul este literatură'. Inaptă să afle şi să afirme o ordine obiectivă a lumii această poezie ajunge să decreteze autarhia discursului în interiorul căruia se consumă jocul dramatic de-a existenţa. Voinţa de cosmicizare nu-şi află materia pe care să o ordoneze. Poezie de elaboraţie migăloasă (a se vedea condiţia cu totul specială a rimei), dar neconvenţională, antisentimentală, dar decantând faptul trăit de un lirism al lucidităţii extreme, structural livrească, poezia lui Ivănescu forţează noi dimensiuni ale liricului", arată Dicţionarul Scriitorilor Români.

Pentru creaţiile sale poetice a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1982) şi cu Premiul naţional de poezie "Mihai Eminescu" (1999). A murit la 21 iulile 2011, la Sibiu.

În 2013, a apărut, în cadrul "Bibliotecii de poezie românească", seria "Colecţionarul de voci" a Editurii Casa Radio, albumul "Mircea Ivănescu, Biografii imaginare" (carte ilustrată cu CD încorporat), ce reunea înregistrări datând din perioadele 1969-1974, 1998 şi 2001.

O antologie postumă a fost publicată în 2014, volumul "Mircea Ivănescu. Versuri" (Ed. Humanitas), îngrijit de criticul literar Al. Cistelecan.

În 2021, Memorialul Ipoteşti - Centrul Naţional de Studii "Mihai Eminescu" a găzduit o expoziţie de artă contemporană care a cuprins portretele poeţilor laureaţi ai Premiului Naţional de Poezie Mihai Eminescu - Opera Omnia.

Lucrările, realizate de pictorul Florin Buciuleac, au fost expuse în sala "Portaluri" din cadrul Muzeului Tematic "Mihai Eminescu".

Pe simezele din incinta Memorialului Ipoteşti au fost expuse astfel portrete ale mai multor poeţi, între care s-a aflat şi portretul lui Mircea Ivănescu. AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu)