Dramaturgul George Bernard Shaw, reprezentant ilustru al teatrului de idei, s-a născut la 26 iulie 1856, la Dublin, Irlanda.

După terminarea studiilor a început să lucreze ca funcţionar la o agenţie imobiliară, la 20 de ani s-a stabilit la Londra, unde se afla mama sa, interpretă de muzică, se arată în lucrarea ''Dicţionar al literaturii engleze'' (Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1970).

Educaţia şi-a completat-o prin studiu intens şi o lectură bogată. La Londra şi-a câştigat existenţa ca ziarist critic de artă şi critic muzical. Tot aici a frecventat diferite cluburi de dezbateri sociale, politice şi filosofice. Între 1884-1911 a fost membru al grupării socialiste reformiste ''Fabian Society'', indică sursa citată.

George Bernard Shaw a debutat în literatură cu cinci romane: ''Immaturity'' ("Lipsa de maturitate"), ''An unsocial socialist'' (''Un socialist individualist''), ''Cashel Byron's profession'' ("Profesiunea lui Cashel Byron"), ''The irrational knot'' ("Legătură fără noimă''), ''Love among the artists'' ("Dragoste printre artişti").

Ca ziarist s-a remarcat prin cronici muzicale şi teatrale, apărute în importante publicaţii londoneze. A fost un mare admirator al lui H. Ibsen şi a scris, în 1891, eseul ''The Quintessence of Ibsenism'' (''Chintesenţa ibsenismului''). Impresiile sale despre muzica lui R. Wagner le-a publicat în ''The Perfect Wagnerite'' (''Wagnerianul perfect'', 1898).

În lucrări precum ''Our theatre in the nineties'' (''Teatrul nostru în anii nouăzeci'', 1932) şi-a definit programul estetic, declarându-se în favoarea teatrului de idei. George Bernard Shaw este autorul a 70 de piese-problemă, menţionează lucrarea ''Dicţionar al literaturii engleze''.

A scris, astfel, piese precum ''Windowers' Houses'' (''Casele văduvilor'', 1892), ''The philanderer'' (''Craiul'', 1893), ''Mrs. Warren's profession'' (''Profesiunea doamnei Warren'', 1894), ''The man of destiny'' (''Omul destinului'', 1896), ''You never can tell'' (''Nu se ştie niciodată'', 1896), ''The devil's disciple'' (''Discipolul diavolului'', 1897). Mai amintim dintre piesele sale de teatru: "Cezar şi Cleopatra" (1898), "Androcle şi leul" (1912), "Pygmalion" (1913), "Casa inimilor sfărâmate" (1913-1919), "Sfânta Ioana" (1923), "Căruţa cu mere" (1929), "Prea adevărat să fie bun" (1931), "Naufragiul" (1933), "O femeie cu bani" (1935).

''Construcţia dramatică nu l-a preocupat prea mult pe G.B. Shaw. În ultimele piese rolul secundar deţinut de conflictul dramatic apare cu atât mai evident. Shaw a urmărit, prin glasul personajelor create, să-şi expună propriile sale idei, să-i determine pe spectatori să mediteze, să aprecieze lucid realităţile existente şi să se elibereze de părerile convenţionale curente'', potrivit volumului ''Dicţionar al literaturii engleze'' (Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1970).

Opera sa de dramaturg a cunoscut o largă popularitate. În 1925 George Bernard Shaw a primit Premiul Nobel pentru Literatură.

A murit la 2 noiembrie 1950. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu, Suzana Cristache Drăgan, editor: Liviu Tatu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: (c) George Bernard Shaw/facebook