Părintele Arsenie Papacioc, unul dintre cei mai mari duhovnici ai României, s-a născut la 15 august 1914, în satul Miseleanu, judeţul Ialomiţa. A venit pe lume într-o zi de mare praznic, Adormirea Maicii Domnului, şi toată viaţa a avut-o pe Maica Domnului ca apărătoare desăvârşită.

"Maica Domnului se simte cred mai bine printre oamenii necăjiţi, slabi şi prigoniţi, în orice fel, decât s-ar simţii înconjurată de îngeri (...). Iubeşte peste închipuire de mult şi fără alegere şi pe cei ce sunt răi şi chiar şi pe cei nepăsători" - părintele Arsenie Papacioc, vol. "Viaţa părintelui Arsenie Papacioc", 2014.

Numele de Papacioc venea de la străbunicul tatălui său, care a fost preot în Macedonia şi pentru că purta barbă i s-a spus popa cu cioc, de aici Papacioc. Mama părintelui, Stanca, ardeleancă din satul Drăguş, Făgăraş, era din neamul "muşat".

În 1932, tânărul Anghel (numele primit la botez) a absolvit Şcoala de Arte şi Meserii din Bucureşti.

A intrat în monahism în anul 1947, la 15 ianuarie, în Mănăstirea Cozia. A fost călugărit la Mănăstirea Antim din Bucureşti, pe seama Mănăstirii Sihăstria din Neamţ, în 26 septembrie 1949, prin aprobarea expresă a patriarhului Iustinian (1948-1977).

Un an mai târziu, în 1950, a primit hirotonia de preot în exact aceeaşi zi, 26 septembrie, sărbătoarea Sfântului Ioan Evanghelistul, apostolul iubirii: "Lucrul acesta m-a încurajat foarte mult", mărturisea părintele Arsenie Papacioc, "şi nu l-am considerat fără o semnificaţie în marea răspundere preoţească şi călugărească". ("Mici Îndemnuri spre Mântuire", părintele Arsenie Papacioc, 2009)

În vara anului 1958 a fost arestat de autorităţile comuniste, pentru participare la mişcarea duhovnicească de înnoire filocalică "Rugul aprins", care a luat fiinţă la Mănăstirea Antim în 1945. Trista experienţă a arestului a fost trăită de părintele Arsenie Papacioc de peste 40 de ori în viaţa sa şi a stat închis 14 ani de zile.

A trecut prin mai multe închisori: Braşov, Jilava şi Aiud. A fost graţiat în anul 1964, după interminabile anchete şi torturi, alături de ceilalţi deţinuţi rămaşi în viaţă de la închisoarea Aiud.

"Eu Îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat crucea", spunea părintele Arsenie Papacioc, supravieţuitor al unui regim de exterminare: "Ajunsesem până acolo încât să văd cum iese sufletul; eram curios, ca om, când o ieşi sufletul, conştient sigur că-i ultimul moment. Simţeai ca forţă, ca putere ... Secretul ăsta era: prezenţa la Dumnezeu continuă, ştiind pentru ce suferi". ("Iată Duhovnicul Părintele Arsenie Papacioc", vol. II, 2006)

După ieşirea din închisoare a fost numit preot în Ardeal. În iulie 1967, patriarhul Justinian Marina l-a chemat la Mănăstirea Cheia, unde a fost numit stareţ şi duhovnic. În 1971, părintele a fost mutat la Căldăruşani, unde a avut ascultarea de econom şi casier al mănăstirii. Din 1976 a făcut parte din obştea Mănăstirii Sfânta Maria de la Techirghiol.

A trecut la Domnul în ziua de 19 iulie 2011, la vârsta de 96 de ani, şi a fost înhumat în curtea mănăstirii, în apropierea fântânii Sfântului Pantelimon. (surse: "Viaţa părintelui Arsenie Papacioc", Sorin Alpetri, 2014; "Mici Îndemnuri spre Mântuire", părintele Arsenie Papacioc, 2009; "Iată Duhovnicul Părintele Arsenie Papacioc", vol. II, 2006) AGERPRES / (Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Gabriela Badea) 

* Sursa foto: www.crestinortodox.ro