Criticul şi istoricul literar Alexandru Oprea s-a născut la 5 iulie 1931, la Goruneşti (actualmente Bălceşti), judeţul Vâlcea. În 1950 a absolvit Liceul "Fraţii Buzeşti" din Craiova şi a lucrat câteva luni ca reporter la ziarul "Înainte" din acelaşi oraş, se arată în "Dicţionarul general al literaturii române" apărut sub egida Academiei Române (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005).

A urmat apoi cursurile Şcolii de Literatură "M. Eminescu" din Bucureşti (1950-1952), cursuri la Institutul "Maxim Gorki" din Moscova (1952-1955) şi cursurile Facultăţii de Filosofie, secţia ziaristică, a Universităţii din Bucureşti (1955-1959). În 1971 a obţinut doctoratul în filologie.

După absolvirea Şcolii de Literatură "M. Eminescu" a fost repartizat în redacţia revistei "Viaţa românească", în secţia de teorie şi critică literară, iar în 1956 a fost numit şef al acestei secţii. A mai fost redactor-şef adjunct la revista "Luceafărul" (1961-1966) şi redactor-şef adjunct al revistei "Gazeta literară" (1966-1968).

În 1968 Alexandru Oprea a devenit adjunctul lui Perpessicius la conducerea Muzeului Literaturii Române (1968-1971), iar după moartea lui Perpessicius, din 1971 până la sfârşitul vieţii a fost director al acestui muzeu, potrivit sursei citate. Conferenţiar universitar, Alexandru Oprea a fost şi şef al Catedrei de limba şi literatura română a Academiei "Ştefan Gheorghiu" (1971-1983).

A fost, de asemenea, redactor-şef adjunct (1970-1971) şi redactor-şef (1971-1983) al revistei "Manuscriptum". A colaborat la publicaţiile "Tânărul scriitor", "Contemporanul", "Secolul 20", "Ramuri", "Steaua", "Cronica".

A debutat editorial cu monografia "Panait Istrati", apărută în 1964, pentru care a primit premiul Uniunii Scriitorilor din România. Alte scrieri ale lui Alexandru Oprea sunt: "Mişcarea prozei" (1967), "5 prozatori iluştri, 5 procese literare" (1971), "Mitul "faurului aburit". Excurs în atelierul de creaţie al prozatorilor români moderni" (1974), "Incidenţe critice" (1975), "J.-J. Rousseau şi L.N. Tolstoi. În căutarea vârstei de aur" (în colaborare, 1978), "Faţa nevăzută a literaturii" (1980), "În căutarea lui Eminescu gazetarul" (1983).

"Biograf pasionat, documentarist aplicat şi critic al surselor literare, Alexandru Oprea fondează, în tradiţia ascetismului intelectual inaugurat de Perpessicius, un domeniu pe cât de fertil din punct de vedere al producţiei literare, pe atât de dificil din perspectiva categorizării şi interpretării: arheologia literară" ("Dicţionarul general al literaturii române", Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005).

Activitatea sa a fost răsplătită cu numeroase premii: Premiul Uniunii Scriitorilor din România pe 1965 pentru monografia "Panait Istrati"; Premiul revistei "Săptămâna" pe 1975 pentru volumul "Mitul "faurului aburit". Excurs în atelierul de creaţie al prozatorilor români moderni"; Premiul "Perpessicius" al revistei "Manuscriptum" (în 1977 şi 1980) şi Premiul "Timotei Cipariu" al Academiei Române (în 1980), acordate colectivului care a reluat ediţia "Opere" de Mihai Eminescu, potrivit volumului ''Dicţionarul scriitorilor români'' (Editura Albatros, Bucureşti, 2001).

Criticul literar Alexandru Oprea a murit la 4 decembrie 1983. A primit premiul revistei "Flacăra" pe 1984, in memoriam. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online" Andreea Preda)

Sursa foto: referatele.com