Arhimandritul Ioasaf a fost cel dintâi egumen şi ctitor duhovnicesc al Mănăstirii Putna.

Mai întâi a intrat în obştea Mănăstirii Neamţ, unde a primit tunderea monahală şi s-a format duhovniceşte pe lângă cei mai aleşi părinţi ai marii lavre, notează arhimandritul Ioanichie Balan.

La Neamţ, Cuviosul Ioasaf a învăţat carte de la ucenicii vestitului dascăl Gavriil Uric, deprinzând bine limbile greacă şi slavonă, precum şi practica copierii de cărţi bisericeşti. Şi era cinstit de tot soborul monahilor pentru înţelepciunea şi ascultarea lui.

Monahul Ioasaf a fost hirotonit preot în anul 1440 şi a ajuns duhovnic cunoscut în Mănăstirea Neamţ. Pentru sfinţenia vieţii Iui, a fost ales de sobor egumen şi părinte duhovnicesc al Mănăstirii Neamţ, făcând unele îmbunătăţiri la biserică şi întărind mult dragostea şi armonia între fraţi.

A dat, de asemenea, o mare dezvoltare şcolii de caligrafi şi vieţii duhovniceşti de la Neamţ. Obştea sa număra peste 200 de călugări, din care mai mult de 30 erau vestiţi dascăli, psalţi, caligrafi şi duhovnici. În jurul marii lavre se nevoiau zeci de sihastri şi lucrători ai rugăciunii lui Iisus.

În 1468, voievodul Moldovei Ştefan cel Mare şi Sfânt (1457-1504) 1-a chemat, cu binecuvântarea mitropolitului Teoctist, să fie egumen al Mănăstirii Putna.

Astfel, arhimandritul Ioasaf, luând cu sine în jur de 25 de călugări aleşi, ieromonahi, duhovnici şi câţiva caligrafi, a mers la Putna, ctitoria marelui domn al Moldovei, care atunci se zidea.

Mănăstirea a fost sfinţită la 3 septembrie 1470, cu mare alai, în prezenţa ctitorului ei, Ştefan Vodă, şi a zeci de mii de moldoveni.

Egumenul Ioasaf a devenit sfetnic de taină al voievodului şi părinte duhovnicesc al Mănăstirii Putna, timp de 15 ani. Fiind înzestrat de Dumnezeu cu multă putere în faptă şi cuvânt, a reuşit în scurt timp să întemeieze la Putna o obşte cu peste 60 de călugări, vestită în toată ţara Moldovei.

La cererea voievodului Ştefan cel Mare, egumenul Ioasaf a întemeiat la Putna o vestită şcoală de călugări caligrafi, pe măsura celei de la Neamţ. A mai format şi o altă şcoală de dascăli şi cateheţi, precum şi o renumită şcoală de muzică bisericească.

Cuviosul Ioasaf Arhimandritul s-a retras din egumenie în anul 1476 şi s-a făcut schimonah, cu numele de Iosif. S-a strămutat cu pace la cereştile lăcaşuri, în 19 octombrie 1484. (sursă: "Patericul Românesc" 1, arhimandrit Ioanichie Balan; Ediţia a VI-a, revăzută şi îngrijită de arhimandrit Petru Bălan; Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011) AGERPRES/ (Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu, editor online: Alexandru Cojocaru)