Cântăreţul şi muzicianul Manu Chao s-a născut la 21 iunie 1961. A crescut într-o suburbie a Parisului, într-un mediu cultural foarte divers, personalitatea sa fiind influenţată în mod pozitiv, ceea ce a determinat mai târziu combinaţia de sound-uri din muzica sa.

Este considerat unul dintre cei mai versatili şi proeminenţi muzicieni ai secolului XXI. Şi-a început cariera muzicală în anii '80 cântând pe stradă şi făcând parte din trupele Rock Hot Pants (1984) şi Los Carayos (1985). În 1987 a creat trupa Mano Negra alături de fratele său Antoine şi vărul său Santiago Casiriego. Împreună au reuşit în Europa şi America Latină în anii '90. S-a lansat ca solist cu albumul "Clandestino" (1998) şi ulterior a publicat "Next Station ... Esperanza" (2000). De atunci a cântat live cu formaţia Radio Bemba Sound System sau Radio Bemba, potrivit history-biography.com.

Este fiul jurnalistului Ramón Chao şi al Felisei Ortega (fizician), un cuplu care a emigrat din Spania în Franţa în timpul dictaturii lui Franco. Chao şi-a petrecut copilăria în Boulogne-Billancourt şi apoi s-a mutat la Sevres, unde şi-a finalizat studiile şi a început să se intereseze de muzică şi de contextul politic, foarte influenţat de tatăl său. În copilărie şi adolescenţă, s-a ataşat de diferiţi artişti şi intelectuali, printre aceştia fiind scriitorul Alejo Carpentier, pictorul Antonio Saura şi politicianul Felipe González. Atunci a început să cânte la primul său instrument de percuţie, care i-a fost dat de Carpentier.

La vârsta de 14 ani a început să lucreze făcând fotografii în interviurile pe care le-a realizat tatăl său şi ulterior a început să se amestece cu mediul contraculturii pariziene. Influenţat de punk-ul anilor '70, a început să cânte cu nişte prieteni pe străzi, în baruri şi fabrici abandonate din Paris.

La începutul anilor '80 a creat trupa alternativă Hot Pants (1984), împreună cu vărul său Santiago şi prietenii săi Pascal Borgne şi Jean-Marc. În 1985, au înregistrat single-ul de debut "Hot pants", care a inclus piesele: "So Many Times" şi "Lover Alone". Apoi au lansat LP-ul "Loco Mosquito" (1986), sub eticheta "All or Nothing". Acest LP consta din 11 piese cu un stil rockabilly interpretat în engleză şi spaniolă.

La sfârşitul anilor '80, a făcut parte din formaţia Los Carayos (1986), alături de François Hadji-Lazaro, Alain Wampas, Robert Fritsch şi fratele său Antoine. Între 1986 şi 1994 au lansat albumele "Hot Girls" (1986), "Ils Ont Osé! Live" (1986), "Persistent et Signent" (1987) şi "Au Prix ou sont les courges" (1994). Au cântat câţiva ani fără să aibă prea mult impact asupra scenei pariziene.

La sfârşitul anilor '80 a creat trupa Mano Negra împreună cu fratele său Antoine şi vărul său Santiago Casiriego. Ei şi-au început aventura cântând în metroul din Paris şi, în scurt timp, au atras atenţia publicului prin fuziunea lor caracteristică de stiluri muzicale, în care au găsit sunete la fel de îndepărtate ca rock, rumba, hip-hop şi salsa. Versurile lui Chao interpretate în diferite limbi (franceză, spaniolă, engleză şi arabă) vorbeau direct generaţiei rebele, tineri cu conştiinţă politică, aparţinând mişcărilor sociale şi activi pe stradă.

În iunie 1988, au lansat primul lor album, albumul "Patchanka" (1988), o fuziune de sunete africane, latine şi native care a revoluţionat istoria rockului hispanic. Acest album de succes era format din 14 piese, printre care s-au numărat: "Mala Vida", "Indios de Barcelona", "Takin 'It Up", "Lonesome Bop", "Rock Island Line" şi "Salga la Luna".

În scurt timp, formaţia a fost văzută ca unul dintre cele mai proeminente grupuri ale scenei rock de la sfârşitul anilor '80. Cu acest album, au apărut la diferite festivaluri şi au făcut turnee în diferite ţări din Europa şi America Latină. Succesul albumului său de debut a fost depăşit de "Puta's fever" (1989), un album care a ajuns în top şi a deschis porţile pieţei internaţionale cu single-ul "King Kong five". Începând cu 1990, au lansat "King of Bongo" (1991), piesă cu un stil rock marcat care a fost prezentat în timpul turneului Iggy Pop din Statele Unite.

După turneu, au decis să-şi concentreze interesele muzicale în America Latină, aşa că, în 1992, au întreprins un turneu ciudat şi nebun de-a lungul coastelor Braziliei, Venezuela, Mexic şi Santo Domingo, la bordul unei nave. De asemenea, au vizitat Columbia şi alte ţări.

Această lungă călătorie a fost prezentată de Ramón Chao în cartea "Train of Fire and Ice" (1994). Aventura intensă din diferite ţări a exacerbat tensiunile deja existente în rândul membrilor trupei, care în acel moment avea aproximativ 12 membri. Trupa s-a dizolvat în mijlocul mai multor dispute juridice. În anii următori, Chao a lucrat cu câţiva membri ai formaţiei sub numele de Radio Bemba şi ulterior a colaborat cu alţi artişti care îşi făceau drum ca solist.

La sfârşitul anilor '90, a debutat ca solist cu albumul "Clandestino" (1998), o lucrare discografică care a inclus hiturile: "Disappeared", "Je ne t'aime plus", "Luna y Sol", "Minha Galera" şi "La Despedida". După câţiva ani a lansat "Next station: Esperanza" (2001), un album care a devenit un succes, datorită single-ului, "I Like You", una dintre cele mai cunoscute piese ale lui Chao.

În acelaşi an şi-a început turneul cu Radio Bemba Sound System şi ulterior a publicat prima sa lucrare cu acestea, intitulată "Radio Bemba Sound System" (2002), live din turneul său care a inclus melodii realizate cu Mano Negra. În ultimii ani a publicat albumele: "Sibérie m'était contée" (2004), "La Radiolina" (2007), "Estación México" (2008) şi "Baionarena" (2009).

În 2008 a fost prezent alături de mulţi alţi artişti şi în ţara noastră la Festivalul B'ESTFEST. În acelaşi an a fost nominalizat la premiile Grammy Latino. Piese ca "Bongo Bong", "Mentira" sau "Mama Call" au ajuns în topuri. Muzicianul a revenit la noi în ţară, în 2015, când a concertat la Festivalul Blaj aLive (5-6 iunie).

În 2016, Manu Chao s-a aflat pe lista artiştilor ce au cântat la Festivalul de la Sziget (10-17 august).

În 2017 a postat pe site-ul său clipul unei melodii noi, "Moonlight Avenue", cântată în duet, sub numele de TI.PO.TA, cu artista grecoaică Klelia Renesi. "Moonlight Avenue" este o baladă pe acorduri de ukulele. Tot în 2017 artistul a cântat la Nîmes, la festivalul Vieilles Charrues din Carhaix şi la festivalul Les Fous Cavés din Port d'Envaux.

În 2019, cântăreţul francez a reeditat albumul său de debut, "Clandestino", la peste 20 de ani după ce a făcut milioane de oameni să cânte şi să danseze pe ritmurile şi acordurile acelui disc, sub forma unei noi versiuni ce a inclus trei piese inedite, inclusiv o reluare a cântecului care a dat titlul albumului, interpretat în duet cu celebra cântăreaţă Calypso Rose, informa AFP la acel moment.

Albumul "Clandestino", compus în 1988, o combinaţie reuşită de reggae, rock, rai, samba şi ritmuri latino, a fost considerat un omagiu adus populaţiilor strămutate, un subiect rămas de actualitate. Noua versiune a acestui album include ritmuri mai legănate şi în acord cu accentele reggae ale piesei "Clandestino".

Manu Chao, care nu a acordat interviuri cu ocazia acestei reeditări, a înregistrat discul în duet cu reprezentanta de seamă a stilului calypso, celebra Calypso Rose, o cântăreaţă originară din Trinidad-Tobago, cu care starul francez a colaborat la un album al acesteia, "Far from Home". Artista a adăugat versuri noi la single-ul care a dat titlul acelui album, evocând situaţia migranţilor care călătoresc pe mare pentru a ajunge în Europa.

Acelaşi subiect a fost abordat şi în "Bloody Bloody Border", al doilea single inedit de pe "Clandestino", interpretat în engleză, care evocă condiţiile de viaţă din taberele de migranţi din statul american Arizona.

Al treilea titlu inedit, "Roadies Rules", însoţit de ritmuri de percuţie, este extras din sesiunile de înregistrări ale albumului "Calipso" şi a fost reorchestrat de doi ingineri de sunet ai discului, Manu Chao şi Renaud Letang. "Este un fel de blues autobiografic despre un impuls suicidar apărut pe un drum în pustietate", precizau reprezentanţii casei de discuri Because. AGERPRES/(Documentare-Suzana Cristache Drăgan, editor: Cristian Anghelache, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.history-biography.com