În fiecare an, la 29 iunie, Administraţia Naţională a Penitenciarelor sărbătoreşte "Ziua lucrătorilor din penitenciarele din România", sub patronajul spiritual al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, ocrotitorii sistemului.

Cu acest prilej, se organizează "Ziua porţilor deschise", precum şi manifestări menite să omagieze foştii şi actualii lucrători din acest sistem, mai ales că această zi poate fi un bun prilej pentru promovarea tradiţiilor organizaţionale ale instituţiilor penitenciare, precum şi pentru îmbunătăţirea percepţiei opiniei publice cu privire la rolul lucrătorilor de penitenciar în societate.

"Administraţia Naţională a Penitenciarelor este serviciul public responsabil cu aplicarea regimului de detenţie şi cu asigurarea intervenţiei recuperative, în condiţii care garantează respectarea demnităţii umane, facilitând responsabilizarea şi reintegrarea în societate a persoanelor private de libertate şi contribuind la creşterea gradului de siguranţă a comunităţii, la menţinerea ordinii publice şi a securităţii naţionale", potrivit informaţiilor din Broşura de prezentare a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, prezentate pe site-ul http://anp.gov.ro.

Hotărârea Guvernului nr. 756/2016 reglementează, în prezent, organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (ANP). ANP este instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Justiţiei. De asemenea, ANP şi unităţile subordonate fac parte din instituţiile publice de apărare, ordine publică şi securitate naţională ale statului.

La 20 octombrie 1993, Ministerul Justiţiei şi Patriarhia Română au încheiat un protocol, în baza căruia s-a decis reluarea activităţii religioase în penitenciarele din România, sub patronajul spiritual al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. A fost elaborat statutul preotului de penitenciar, unităţile fiind încadrate cu preoţi.

Prima atestare documentară a unui aşezământ de detenţie datează din secolul al XIV-lea, la Ocna Trotuşului, iar în secolul al XVII-lea au apărut primele legiuiri care vizează aplicarea pedepselor, respectiv Pravila Mică de la Govora din 1640 şi "Cartea Românească de învăţătură de la pravilele împărăteşti (...)", tipărită din porunca lui Vasile Lupu. Între 1700-1800, au apărut primele închisori construite în Transilvania, iar în perioada 1828-1834, sistemul penitenciar a cunoscut o serie de transformări şi de modernizări. În 1832-1833, a apărut Regulamentul organic din Ţara Românească, prin care au fost organizate temniţele, iar în 1851 - Regulamentul pentru închisoarea capitalei (Iaşi), prin care s-a oprit insulta şi bătaia arestaţilor, notează http://anp.gov.ro.

Au urmat o serie de acte normative: Regulamentul pentru organizarea serviciului stabilimentelor penitenciare şi cele de binefacere din România (1862), Regulamentul general pentru penitenciarele centrale (1874), care s-a aplicat până în 1930, Legea pentru organizarea penitenciarelor şi institutelor de prevenţie (1929), Regulamentul asupra regimului de executare a pedepselor (1938), reprezentând una din cele mai evoluate reglementări europene în domeniu de la acea vreme. Începând cu anul 1944, tratamentul carceral a cunoscut un regres evident, în contextul intrării României în zona de influenţă a Uniunii Sovietice.

Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) a adoptat, în 1955, "Ansamblul de reguli minime pentru tratamentul deţinuţilor", în urma căruia au fost elaborate proiectele Legii nr. 23/1969 şi Regulamentul de aplicare a acesteia. Din 1990, a început reforma în acest sistem, iar penitenciarele au trecut în subordinea Ministerului Justiţiei. În 1994, a fost publicată Legea nr. 30 privind ratificarea Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care a determinat îmbunătăţirea condiţiilor de detenţie, în consens cu normele internaţionale în materie. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Cristian Anghelache, editor online: Alexandru Cojocaru)