Mel Brooks a scris, produs, regizat şi jucat în unele dintre cele mai tumultuoase comedii de film şi televiziune din anii 1960 şi 1970, precum "The Producers" (1967), "Blazing Saddles" (1974) şi "Young Frankenstein" (1974), care, împreună cu o versiune de succes de pe Broadway a "The Producers", l-au aşezat în acel cerc rar al talentului care ar putea pretinde un Oscar, Emmy, Grammy şi Tony, în numele lor, notează https://www.rottentomatoes.com/.

Melvin Kaminsky (numele real al lui Mel Brooks) s-a născut în Brooklyn, New York, la 28 iunie 1926. A descoperit umorul la o vârstă fragedă ca o modalitate de a combate agresiunea la care era supus din cauza staturii sale mici şi a aspectului său bolnăvicios. La început animator, apoi maestru de ceremonii în staţiunile din regiunea Catskills din New York, Melvin şi-a schimbat numele devenind Mel Brooks. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în 1944, a servit în Divizia de infanterie 78 a Armatei Statelor Unite.

În 1949, a devenit unul dintre scenariştii spectacolului live de varietăţi "The Admiral Broadway Revue" (1949), ce îl avea în prim-plan pe Sid Caesar, un comediant puternic, cu talent pentru mimă şi pantomimă. Când Caesar şi-a obţinut propriul spectacol "Your Show of Show" (1950-1954), l-a luat cu el şi pe Mel Brooks, dar şi alte talente viitoare precum Neil Simon, Carl Reiner şi Woody Allen. Spectacolul a fost unul dintre cele mai aclamate programe de comedie din epoca de aur a televiziunii, cu puternice influenţe în comedia de televiziune din secolul al XX-lea.

Brooks a lucrat cu Caesar la mai multe proiecte de televiziune înainte de a se muta la Los Angeles în 1960. Acolo, el şi Carl Reiner au devenit invitaţi populari ai show-urilor şi au înregistrat un album de mare succes cu un act de improvizaţie numit "The 2.000 Year Old Man". Mel Brooks a scris şi jucat în scurtmetrajul animat "The Critic" (1963), care i-a adus regizorului Ernest Pintoff un Oscar pentru cel mai bun scurtmetraj animat.

Scurtmetrajul a fost urmat de o parodie pentru micul ecran, "Get Smart" (1965-1970), un pamflet la adresa fenomenului James Bond. Serialul, realizat împreună cu Buck Henry, a câştigat şapte premii Emmy, inclusiv cele acordate în 1968 şi 1969, pentru cel mai remarcabil serial de comedie.

Primul său lungmetraj, la care a semnat atât scenariul, cât şi regia, a fost comedia muzicală "The Producers" (1967), care a primit un Oscar pentru cel mai bun scenariu original. Brooks l-a transformat mai târziu într-un muzical, care a devenit un mare succes pe Broadway, primind 12 premii Tony, performanţă nemaiatinsă până în prezent.

Căpătând notorietate, Mel Brooks s-a implicat în mai multe proiecte, precum comedia "The Twelve Chairs" (1970), fiind regizor, scenarist şi actor. În 1975, Brooks a scris scenariul pentru serialul TV "When Things Were Rotten" (1975), o parodie a acţiunilor binecunoscutului erou Robin Hood. A reluat aceeaşi temă 20 de ani mai târziu, cu filmul "Robin Hood: Men in Tights" (1993).

A semnat scenariul (alături de Richard Pryor şi Andrew Bergman) şi regia comediei western "Blazing Saddles" (1974), o parodie la adresa filmelor de gen, care a fost nominalizat la trei categorii ale Premiilor Oscar din 1975: cea mai bună actriţă în rol secundar; cea mai bună editare de film; cea mai bună muzică şi cel mai bun cântec original. A fost, de asemenea, nominalizat la un premiu BAFTA pentru cel mai bun scenariu.

Au urmat: "Young Frankenstein" (1974, co-scenarist Gene Wilder), care a primit două nominalizări la Oscar; "Silent Movie" (1976), "High Anxiety" (1977), cu două nominalizări la Globurile de Aur; "The Elephant Man" (1980, în regia lui David Lynch), cu opt nominalizări la Oscar. Această realizare l-a ajutat pe Brooks să înfiinţeze propria sa companie de producţie, Brooksfilms, dedicată cineaştilor eclectici. Compania a produs o serie de filme: "Frances" (1982), "My Favourite Year" (1982), "The Fly" (1987) şi "84 Charing Cross Road" (1987), cu Anthony Hopkins şi Anne Bancroft.

Brooks a continuat să scrie şi să regizeze comedii, între care: "History of the World Part 1" (1981), "Spaceballs" (1987), "Dracula: Dead and Loving It" (1993).

În 2006, Brooks a scris o versiune muzicală a "Young Frankenstein", care a avut succes pe Broadway, dar nu atât de mare ca muzicalul "The Producers".

Ca actor, Mel Brooks a mai jucat în: "The Electric Company" (1971-1977, serial TV de animaţie), "The Muppet Movie" (1979), "Look Who's Talking Too" (1990, voce), "Frasier" (1993, serial TV), "The Little Rascals" (1994), "The Simpsons" (serial TV, voce), "Mad About You" (1996-1999, serial TV), "It's a Very Merry Muppet Christmas Movie" (2002), "Curb Your Enthusiasm" (2004, serial TV), "Robots" (2005, voce), "Spaceballs: The Animated" (2008-2009, serial TV de animaţie, voce), "Special Agent Oso" (2011, serial TV), "Mr. Peabody & Sherman" (2014, voce), "Dora the Explorer" (2014, serial TV, voce), "The Comedians" (2015, serial TV), "Hotel Transylvania 2" (2015, voce), "Hotel Transylvania 3: Summer Vacation" (2018, voce), "Toy Story 4" (2019), "Grandma for President" (2020, serial TV, voce).

A fost căsătorit cu Florence Baum (1953-1962), cu care are trei copii. În 1964 s-a recăsătorit cu actriţa Anne Bancroft (până la moartea sa în 2015), cu care are un copil, Max Brooks, la rândul său un talentat scriitor şi actor, potrivit site-ului www.imdb.com.

Din 23 aprilie 2010, potrivit https://walkoffame.com/, actorul şi regizorul Mel Brooks are o stea pe Hollywood Walk of Fame.

Mel Brooks este unul dintre puţinii artişti care a primit cele mai importante premii ale filmului, teatrului şi muzicii: Oscar, Emmy, Tony şi Grammy. În 2009, a primit Kennedy Center Honor, în iunie 2013 - Premiul AFI (Institutul American de Film) pentru întreaga activitate şi în 2017, prestigiosul premiu BAFTA Fellowship. Trei dintre filmele sale se află pe lista AFI a celor mai bune 100 de filme de comedie din toate timpurile, toate clasate în top 20 ale listei: "Blazing Saddles" - numărul 6, "The Producers" - numărul 11 şi "Young Frankenstein" - numărul 13, potrivit https://www.emmys.com/. AGERPRES/ (Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: Mel Brooks/Twitter