Unul dintre cei mai importanţi creatori de film din Marea Britanie, care, în 2016, a fost recompensat cu "Palme d'Or" pentru "I, Daniel Blake", Kenneth (Ken) Charles Loach s-a născut la 17 iunie 1936, la Nuneaton, Warwickshire.

A studiat dreptul la St. Peter's College, Oxford, dar s-a îndreptat spre teatru, jucând într-o companie de repertoriu. În 1963, a încheiat un contract cu producătorul BBC Tony Garnett, regizând mai multe seriale în format "docudrama". Între primele realizate s-au aflat mai multe episoade ale serialelor TV: "Teletale" ("Catherine", 1964), "Z Cars" (1964), "Diary of a Young Man (1964), potrivit https://www.imdb.com/.

A regizat pentru antologia de filme "The Wednesday Play" (1964-1970), produsă de BBC, care aborda adesea problemele sociale, zece episoade, cel mai relevant fiind "Cathy Come Home" (1966). Dintre celelalte amintim: "3 Clear Sundays" (1965), "Up the Junction" (1965), "In Two Minds" (1967), "The Golden Vision" (1968), "The Big Flame" (1969).

Ken Loach şi-a făcut debutul cu lungmetrajul "Poor Cow" (1967), pentru care a fost nominalizat la un Glob de Cristal la Festivalul internaţional de film de la Karlovy Vary (1968) şi a câştigat premiul SIYAD (Asociaţia Criticilor de Film din Turcia) pentru cel mai bun film străin (1970), notează https://www.imdb.com/.

A urmat pelicula "Kes" ("Şoimul", 1969), unul dintre cele mai bune filme realizate vreodată în Marea Britanie. Captivant şi emoţionant, însă realist, filmul prezintă povestea unui copil sărac, care îşi găseşte alinarea în dresarea unei păsări sălbatice. În 1971, filmul a fost nominalizat la premiile BAFTA, la categoria cel mai bun scenariu şi la categoria cea mai bună regie, potrivit https://www.cinemagia.ro/.

În următoarele două decenii a realizat numeroase filme, seriale şi documentare, care însă au fost slab distribuite, neajungând la marele public. Între cele mai apreciate se află: "Days of Hope" (mini-serial TV, 1975); antologia "Play for Today" (1971-1977; 3 episoade); "Black Jack" (1979), câştigător al premiul FIPRESCI la Festivalul de Film de la Cannes şi nominalizat la premiul Gold Hugo, în cadrul Festivalului internaţional de film de la Chicago; "Looks and Smiles" (1981), nominalizat la un Palme d'Or; "The Red and the Blue: Impressions of Two Political Conferences - Autumn 1982" (1983, documentar TV); "Which Side Are You On?" (1984, documentar TV, despre poeziile, cântecele şi experienţele din timpul grevei minerilor din 1984; premiul OCIC în cadrul Festivalului internaţional de film de la Berlin, 1985); "Singing the Blues in Red" (1986; premiul UNICEF, Festivalul de film de la Veneţia).

Începând cu anii 90, Ken Loach a avut o revenire spectaculoasă, o serie de filme premiate aşezându-l în panteonul marilor regizori europeni.

Cu "Hidden Agenda" (1990), Ken Loach a câştigat Premiul Juriului la Festivalul de film de la Cannes din 1990, acest succes fiind urmat de: "Riff-Raff" (1991) - premiul Felix pentru cel mai bun film european din 1992; "Raining Stones" (1993) - Premiul Juriului la Festivalul de film de la Cannes şi a fost nominalizat la premiile Palme d'Or şi César, pentru cel mai bun film străin; "Land and Freedom" (1995) - Premiul FIPRESCI şi Premiul Ecumenic al Juriului la Festivalul de Film de la Cannes din 1995, premiul Filmului European, 1995, premiul César pentru cel mai bun film străin, 1996, nominalizat la premiul Alexander Korda pentru cel mai bun film britanic la ceremonia BAFTA din 1996; "My Name Is Joe" (1998) - premiul British Independent Film la categoria cel mai bun regizor al unui film independent şi nominalizări la multe alte premii.

Alte filme: "Bread and Roses" (2000, nominalizat pentru Marele Premiu Palme D'Or), "The Navigators" (2001), "Sweet Sixteen" (2002), "September 11" (2002, câştigător al Premiul FIPRESCI la Festivalul de film de la Veneţia, pentru cel mai bun scurtmetraj), "Ae Fond Kiss" (2004, premiul César pentru cel mai bun film al Uniunii Europene în 2005), "McLibel" (2005).

În 2006, regizorul britanic a câştigat marele premiu la Festivalul internaţional de film de la Cannes, Palme d'Or, cu pelicula "The Wind That Shakes the Barley". Acţiunea filmului se petrece pe fondul luptei pentru independenţa Irlandei, la începutul anilor 20 ai secolului trecut. Filmul a câştigat numeroase alte premii şi a fost, în aceeaşi măsură şi nominalizat.

Au urmat: "To Each His Own Cinema" (2007), "It's a Free World..." (2007, o emoţionantă cronică a exploatării economice a imigranţilor clandestini), "Looking for Eric" (2009, ce îl are în rol principal pe fostul fotbalist Eric Cantona; distins cu premiul Juriului ecumenic al Festivalului de la Cannes "pentru marea sa calitate artistică şi abordarea sa umoristică, optimistă şi umanistă a societăţii contemporane aflate în plină criză"), "Route Irish" (2010, regizorul chestionează metodele brutale ale armatei, crimele comise în numele statului şi felul în care soldaţii tratează populaţia irakiană), "The Angels' Share" (2012, o comedie dulce-amăruie care spune povestea unor tineri fără niciun viitor, din suburbiile Glasgow-ului, care trăiesc la limita infracţionalităţii, care se trezesc dintr-o dată într-o conjunctură favorabilă, Premiul Juriului la Festivalul de film de la Cannes), notează https://www.cinemagia.ro/.

În 2014, drama biografică şi istorică "Jimmy's Hall", care spune povestea lui Jimmy Gralton - un activist irlandez care a trăit în comitatul Leitrim, în Irlanda începutului de secol - a participat în Competiţia Oficială a Festivalului de la Cannes, fiind nominalizat la marele premiu.

Regizorul britanic Ken Loach a obţinut în 2016, pentru a doua oară, trofeul Palme d'Or la Festivalul de la Cannes, cu filmul "I, Daniel Blake", care denunţă sistemul de acordare a ajutorului social, văzut prin ochii unui şomer. În 2017, filmul a câştigat premiul BAFTA pentru cel mai bun film britanic la cea de a 70-a ediţie a premiilor Academiei britanice de film, precum şi Premiul Cesar pentru cel mai bun film străin, la cea de-a 42-a ediţie a galei organizate de Academia de arte şi tehnici cinematografice din Franţa.

În cel mai recent film "Sorry We Missed You", prezent în competiţie la Cannes 2019, Ken Loach tratează o problemă mai mult decât actuală în contextul pandemiei, despre ale cărei implicaţii nu se vorbeşte în buletinele de ştiri: "gig economy" - contracte de muncă pe termen scurt, drepturi reduse, muncă flexibilă şi intensivă.

De-a lungul timpului, regizorului britanic i-au fost decernate o serie de distincţii, între care: BFI Fellowship, trofeu atribuit de British Film Institute, în cadrul Festivalului de Film de la Londra (1996), Leopardul de Onoare, pentru întreaga sa activitate artistică (2003), Premiul Gran Torino pentru întreaga carieră, Festivalul Internaţional de Film din Torino (2012), Premiul Lumiere 2012, Festivalul de Film de la Lyon (2012), Ursul de Aur de onoare, în cadrul celei de-a 64-a ediţii a Festivalului de film de la Berlin (2014), Globul de cristal pentru "contribuţia artistică remarcabilă adusă cinematografului mondial", la cea de-a 52-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Karlovy Vary (2017). AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Ionela Gavril, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto din deschidere: www.imdb.com/name