Tower Bridge, construit între anii 1886-1894 şi numit după o construcţie istorică celebră, aflată în apropiere, Tower of London, a fost timp de peste un secol unul dintre simbolurile Londrei şi al Regatului Unit, notează https://www.towerbridge.org.uk/.

Pe măsură ce populaţia Londrei a crescut, în secolul al XIX-lea, a crescut şi traficul în oraş, ceea ce a făcut ca deplasarea şi traversarea râului să fie dificilă. Ridicarea unui pod în aval de Podul Londrei, fără a perturba activităţile de trafic fluvial, a reprezentat o uriaşă provocare cu care s-a confruntat Primăria Londrei. Astfel, pentru a veni cu modalităţi de abordare a problemei traficului, în 1876 a fost înfiinţat un Comitet special pentru pod sau metrou şi a fost lansată o competiţie publică, pentru a găsi un proiect pentru noul punct de traversare al Tamisei.

Peste 50 de modele au fost supuse spre examinare Comitetului special, dintre care unele sunt expuse, astăzi, în cadrul muzeului Tower Bridge. Cu toate acestea, abia în octombrie 1884, Sir Horace Jones (1819-1887), arhitectul oraşului, în colaborare cu inginerul Sir John Wolfe Barry (1836-1918), au ales proiectul pentru viitorul pod. Între realizările arhitectului Sir Horace Jones, se numără Leadenhall Market, Smithfield Market şi Billingsgate Market, simboluri ale epocii victoriene.

La 21 iunie 1886, a început construcţia noului pod, un proces care a durat opt ani, au fost schimbate cinci companii şi a beneficiat de munca neobosită a 432 muncitori, sub privirea atentă a lui Sir John Wolfe Barry. Scopul nu a fost doar de a construi un pod plăcut din punct de vedere estetic, care să deservească locuitorii oraşului, ci să păstreze şi navigaţia pe Tamisa, conform https://guidelinestobritain.com/.

Râul Tamisa din Londra a fost întotdeauna un râu esenţial în transportul mărfurilor şi al persoanelor, într-unul dintre cele mai importante oraşe din lume. Tower Bridge a fost conceput astfel încât navele să poată continua să urce şi să coboare pe râul Tamisa, în acelaşi timp cu traficul mare de pe uscat.

Tower Bridge are o lungime de 244 de metri, este uriaş, extrem de greu, cu peste 11.000 de tone de oţel, peste 31.000 de cărămizi, fără a menţiona numărul infinit de şuruburi şi nituri. Cele două turnuri de 65 metri înălţime au fost ridicate pe nişte piloni uriaşi, cufundaţi în albia râului. Partea centrală dintre turnuri, lungă de 61 metri, este împărţită în două bascule egale care se pot ridica în cinci minute la 86 grade, pentru a permite trecerea traficului fluvial. Cele două turnuri sunt conectate de maluri de poduri suspendate, fixe, fiecare cu o lungime de 82 metri. La 44 de metri deasupra râului, cele două turnuri au fost unite de două galerii, fapt care permitea pietonilor trecerea podului, chiar şi atunci când acesta era deschis. Accesul în galerii se făcea pe scările din interiorul turnurilor. Închise în 1910, au fost redeschise începând cu anul 1982, galeriile fiind, astăzi, platforme de observare, cu porţiuni de podea de sticlă.

Cele peste 11.000 de tone de oţel au asigurat cadrul pentru cele două turnuri şi pasarele. Acest cadru a fost îmbrăcat în granit de Cornish şi piatră de Portland pentru a proteja partea de oţel a construcţiei şi pentru a conferi podului un aspect mai plăcut. Tower Bridge este un pod unic, iar aspectul său de astăzi diferă puţin faţă de cel iniţial. Acest lucru se datorează faptului că schema de culori s-a schimbat semnificativ. De la culorile originale maro-ciocolată, până la culorile Union Jack, pentru a fi vopsit în cele din urmă în albastru şi alb în anii 1980.

Tower Bridge este un pod basculant, ceea ce înseamnă că atunci când navele trebuie să treacă pe sub pod, tot traficul terestru este oprit, cele două secţiuni ale podului se basculează (se ridică formând unghiuri la aproape 90 de grade), ceea ce permite trecerea navelor. Acesta este unul dintre principalele motive pentru care cele două mari turnuri victoriene de la ambele capete ale podului nu sunt doar pentru scopuri estetice, deoarece ambele contribuie la suportarea greutăţii celor două uriaşe părţi ale podului, mai ales atunci când acesta se ridică.

Când a fost construit, Tower Bridge era cel mai mare şi mai sofisticat pod basculat finalizat vreodată, o capodoperă a inginerilor acelor timpuri. Aceste elemente de bază erau acţionate hidraulic, folosind abur pentru a alimenta enormele motoare de pompare. Energia creată era stocată în şase acumulatoare masive, ceea ce înseamna că, exista întotdeauna puterea necesară pentru a ridica podul. Astăzi, podul este în continuare acţionat hidraulic, cărbunii şi aburul fiind înlocuiţi începând din 1976 de petrol şi electricitate. Motoarele, acumulatorii şi cazanele de pompare originale au fost păstrate şi sunt astăzi expuse în camerele vechi ale motoarelor în partea de sud a Tower Bridge.

Tower Bridge a fost inaugurat oficial la 30 iunie 1894, de către prinţul de Wales, Edward şi soţia sa, prinţesa Alexandra. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Ionela Gavril, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.guidelinestobritain.com