Echitaţia (călăria) este singurul sport olimpic în care bărbaţii şi femeile concurează între ei. Există trei discipline ecvestre: dresajul, săriturile peste obstacole şi concursul complet (întrecere), toate cu competitori individuali şi de echipă.

Probele ecvestre au fost introduse în 1900, la Paris, retrase apoi până în 1912, după care au fost incluse din nou în programul olimpic, potrivit site-ului Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, www.cosr.ro. Din 1952 au fost admise în competiţia olimpică şi întrecerile feminine.

Probele sportive de echitaţie la Jocurile Olimpice de vară din 2020 de la Tokyo, Japonia, se vor desfăşura în perioada 24 iulie - 7 august 2021 la Baji Koen şi Sea Forest Cross-Country Course. La această disciplină vor avea loc concursuri la trei probe atât la individual, cât şi pe echipe. Categoriile de concurs sunt următoarele: dresaj individual, dresaj pe echipe, întreceri individual, întreceri pe echipe, sărituri individual, sărituri pe echipe, notează https://olympics.com/tokyo-2020/en/sports/equestrian/.

Clasamentul olimpic general pe medalii este următorul: 1. Germania (25 aur, 13 argint, 14 bronz - 52 total), 2. Suedia (17 aur, 12 argint, 14 bronz - 43 total), 3. Franţa (14 aur, 13 argint, 10 bronz - 37 total). Urmează SUA, Marea Britanie, fosta RFG, Ţările de Jos, Italia, fosta URSS şi Australia. România ocupă locul al 25-lea, cu o medalie de argint şi una de bronz.

Cei mai medaliaţi sportivi la echitaţie sunt, la bărbaţi, germanii Reiner Klimke (şase aur, două argint) şi Hans Günther Winkler (cinci aur, un argint, un bronz), precum şi americanul John Michael Plumb (două aur şi patru argint). La femei conduce olandeza Anky van Grunsven (trei aur, cinci argint, un bronz), urmată de germancele Isabell Werth (cinci aur, trei argint) şi Lisetott Linsenhoff (două aur, două argint, un bronz).

România a fost reprezentată prima dată la JO în 1936, la Berlin, apoi la JO din 1952, 1956, 1960 şi 1980, ultima prezenţă fiind consemnată în 2004, la JO de la Atena, la concursul complet. A obţinut o medalie de argint la JO de la Berlin 1936 la dresaj individual prin Henri Rang, precum şi o medalie de bronz la JO de la Moscova 1980 la dresaj - echipe prin trei sportivi: Anghelache Donescu, Petre Roşca şi Dumitru Velicu.

La Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro 2016 cele mai multe medalii la echitaţie le-a luat Germania (două de aur, două de argint, două de bronz - şase în total), Marea Britanie (două de aur, un argint - trei în total), Franţa (două de aur, un argint - trei în total). Au urmat în clasament: SUA (un argint, două de bronz - trei în total), Suedia (un argint), Australia şi Canada (câte un bronz).
 

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES FOTO

Echitaţia este, în sensul larg, sportul călăriei. În sensul restrâns al termenului, echitaţia reprezintă modul în care se călăreşte corect un cal de călărie. Echitaţia este prezentă în toate formele tradiţionale de călărie precum stilul şi echipamentul englezesc tradiţional (definit prin sportul de societate - "hunting cross" şi prin clasele de prezentare - show de tip "hunter"), prin stilul şi echipamentul clasic spaniol ("doma clasica", "doma vaquera", "alta escuela", "garrocha", "rejoneo"...), prin stilul şi echipamentul arab de călărie, dar şi prin stilul şi echipamentul specific continentului nord american, cunoscut mai degrabă ca stilul western (cowboy).

Echitaţia se defineşte prin modul corect în care călăreţul se prezintă călare pe un cal şi capacitatea sa de a îşi controla şi prezenta calul cu ajutorul comenzilor specifice. Modul corect de a călări şi controla calul este universal valabil pentru toate stilurile, deşi în funcţie de echipamentul folosit pot apărea mici variaţii.

Din sportul tradiţional englezesc de societate ("hunting") rezervat doar aristocraţiei a evoluat în timp sportul ecvestru modern prin definirea treptată a celor mai importante discipline ecvestre moderne: dresaj clasic, săriturile peste obstacole, proba completă - "eventing".

În mod popular echitaţia este definiţia pentru călăritul corect al unui cal. Aceasta se face astfel: aşezat în şaua de călărie, cu picioarele corect aşezate de o parte şi de alta a şeii de călărie, cu genunchii uşor flexaţi şi bine fixaţi de pulpanele şeii de călărie, cu pingeaua tălpilor bine fixată în scări şi călcâiele uşor coborâte, ţinând dârlogii corect în mâini pentru a avea un contact uşor cu gura calului, spatele drept (corect arcuit), bazinul uşor spre înainte, pieptul scos, privirea spre înainte, atent la mediul înconjurător, dar sensibil la potenţialul şi resursele calului. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Gabriela Badea)