Istoricul şi criticul literar Alexandru Balaci s-a născut la 12 iunie 1916, în localitatea Aurora din judeţul Mehedinţi. A absolvit, în 1934, Colegiul Naţional ''Carol I'' din Craiova, în a cărui revistă ''Înmuguriri'' a debutat în anul 1932, conform lucrării ''Dicţionarul scriitorilor români'' (Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1995).

A urmat apoi cursurile Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti (1934-1938), specializându-se în limba şi literatura italiană, iar în 1943 şi-a luat doctoratul în litere cu teza ''Giovanni Pascoli în neoclasicismul italian''. În 1965 obţine titlul de doctor docent, potrivit dicţionarului "Membrii Academiei Române (1866-2003)" (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003).

Începând din 1946 îmbrăţişează cariera didactică. Conferenţiar, începând din 1948, a fost apoi profesor şi şef al Catedrei de lingvistică romanică la Institutul de Limbi şi Literaturi Străine, indică "Dicţionarul general al literaturii române" apărut sub egida Academiei Române (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2004). În perioada 1962-1965 a fost prorector al Universităţii din Bucureşti.

Redactor-şef la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă în perioada 1952-1959, a fost, de asemenea, vicepreşedinte al Consiliului de Stat pentru Cultură şi Artă (1965-1969), director la Accademia di Romania din Roma (1969-1973), redactor-şef al revistei ''Viaţa Românească'' (1986-1990). Între 1981-1990 a fost vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din România.

Specialist de marcă în limba şi literatura italiană, Alexandru Balaci este autorul unui număr impresionant de lucrări, studii şi articole, apărute în prestigioase reviste de profil din ţară şi străinătate. Amintim dintre scrierile sale: ''Studii italiene'' (patru volume, 1958-1964), ''Orientarea prozei contemporane italiene'' (1962), ''Storia della letteratura italiana. Cinquecento.Seicento'' (1962), ''Contribuţii la o exegeză dantescă'' (1965), ''Studii despre Dante'' (1965), ''Antologia della letteratura italiana delle origini fino ai nostri giorni'' (1973), ''Jurnal italian'' (1973), ''Itinerare paralele'' (1981), "Sinteze umaniste" (1984) ş.a. A scris totodată o serie de monografii dedicate unor personalităţi ilustre ale culturii italiene: ''Giosue Carducci'' (1947), ''Dante Alighieri'' (1966), ''Francesco Petrarca'' (1968), ''Niccolo Machiavelli'' (1969), ''Leopardi'' (1972), ''Lodovico Ariosto, contemporanul nostru'' (1974), ''Alessandro Manzoni'' (1974), ''Bocaccio'' (1976), ''Ugo Foscolo'' (1978), ''Andrea Mantegna'' (1980), ''Tiepolo'' (1982), ''Torquato Tasso'' (1982), ''Luigi Pirandello'' (1986), ''Vittorio Alfieri'' (1989) ş.a.

A fost, deopotrivă, eseist, traducător şi poet (autorul plachetei de versuri "Dolores", 1941). A tradus din opera lui Gabriele d'Annunzio, Massimo Bontempelli, Giovanni Verga, Salvatore Quasimodo, Luigi Pirandello, Carlo Cassola, Alessandro Manzoni, Giuseppe Ungaretti ş.a.

Alexandru Balaci este coordonatorul şi autorul monumentalei lucrări ''Istoria literaturii italiene'', în trei volume, precum şi al unui mare număr de dicţionare ale limbii italiene.

"Problematica diversă şi personalităţile avute în vedere acoperă evoluţia literaturii italiene de la Dante până în vremea noastră, impunând un specialist de prestigiu. Pentru decriptarea sensurilor operei, Alexandru Balaci foloseşte predilect demersul impresionist şi pe cel al criticii istoriste, la care se adaugă în formularea judecăţilor estetice şi alte metode critice, cele sociopsiho-biografice, printre altele" ("Dicţionarul general al literaturii române", Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2004).

A fost ales, la 3 februarie 1965, membru corespondent, apoi, la 8 noiembrie 1994, membru titular al Academiei Române. De asemenea, a fost membru al unor organisme de prestigiu: Comisia Naţională Română pentru UNESCO, Asociaţia Română pentru Naţiunile Unite, Asociaţia Culturală România-Italia, Societatea ''Dante Alighieri'', Societatea Europeană de Cultură, Comunitatea Europenă a Scriitorilor, Asociaţia Internaţională a Criticilor Literari, Asociaţia Internaţională pentru Studiile de Limbă şi Literatură Italiană, Fundaţia Internaţională a Traducătorilor, Academia de Literatură a Italiei, Academia ''Burchardt'', Accademia del Dialogo, Accademia del Mediterraneo, Academia Tiberiană etc.

A primit Premiul ''Tor Margana'' (1971), Premiul ''Etna Taormina'' (1974), Premiul ''Circe Sabaudia'' (1983), precum şi Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (1986) şi a fost distins cu titlul de Comandor al Ordinului ''Merito della Repubblica Italiana''.

Alexandru Balaci a murit la 7 martie 2002, la Bucureşti. AGERPRES/ (Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Andreea Preda)