Antoni Gaudí i Cornet este cunoscut drept unul dintre cei mai prodigioşi arhitecţi, precum şi unul dintre cei mai mari exponenţi ai modernismului, potrivit Muzeului Antoni Gaudí - Casa Batllo din Barcelona (https://www.casabatllo.es).

Gaudí a creat un stil arhitectural unic, personal şi incomparabil, greu de etichetat.

S-a născut la 25 iunie 1852, la Reus după unii biografi şi la Riudoms după alţii. Mas de Riudoms era un orăşel lângă Reus unde familia celebrului arhitect îşi petrecea vara. Provenea dintr-o familie de fabricanţi de cazane, fapt care i-a permis tânărului Antoni Gaudí, care îşi ajuta tatăl şi bunicul în atelier, să dobândească o abilitate specială în aprecierea spaţiului şi volumului.

Uşurinţa sa în conceperea spaţiilor şi transformarea materialelor a dus l-a prefacerea sa într-un geniu al creaţiei tridimensionale, aşa cum s-a dovedi mai târziu.

Gaudí a fost un copil cu o sănătate delicată, motiv pentru care o perioadă de timp a stat în Mas de Riudoms, unde a petrecut multă vreme contemplând tainele naturii, pe care le-a considerat marele său profesor de la care a deprins o cunoaştere superioară, pentru că natura este opera supremă a Creatorului.

Astfel, Gaudí a găsit esenţa şi sensul arhitecturii în urmărirea aceloraşi tipare, respectând întotdeauna legile sale.

În anul 1870 s-a mutat la Barcelona pentru a studia arhitectura în timp ce ocupa diverse slujbe care i-au permis să-şi plătească studiile, pe care le-a terminat în 1878.

Odată obţinută diploma de arhitect, Antoni Gaudí s-a stabilit singur într-un birou din Carrer del Call, în Barcelona, de unde, cu o mare dedicaţie, a început opera sa arhitecturală, dintre care o mare parte este inclusă în Patrimoniul Mondial.

La mijlocul anului 1878, a avut loc întâlnirea providenţială dintre Gaudí şi Eusebi Güell, un promotor al industriei naţionale cu un gust marcant pentru arte, ce a avut ca rezultat una dintre cele mai rodnice relaţii de prietenie şi patronaj din istorie.

Relaţia care a început din acel moment nu a fost doar cea dintre client şi arhitect, ci a avut ca rezultat şi o legătură de admiraţie reciprocă şi pasiuni comune. S-a legat astfel o prietenie care i-a dat arhitectului Gaudí posibilitatea de a începe o carieră profesională deplină, în care a avut posibilitatea să-şi dezvolte toate calităţile artistice.

În afara relaţiei cu Güell, Antoni Gaudí a primit un număr mare de comenzi şi a propus nenumărate proiecte, dintre care o mare parte le-a şi realizat.

Între capodoperele arhitecturale realizate de Gaudí, care s-au succedat în timp, se numără Torre Bellesguard, Parcul Güell, restaurarea Catedralei din Mallorca, biserica Colonia Güell, Casa Batlló, La Pedrera şi, în cele din urmă, Sagrada Familia (Sfânta Familie).

Foto: (c) Torre Bellesguard/facebook

Foto: (c) Park Güell/facebook

Foto: (c) Catedral de Mallorca/facebook

Foto: (c) Gauditotal/facebook

Foto: (c) Zingarate.com

Foto: (c) La Pedrera-Casa Milà/facebook

Foto: (c) Basílica de la Sagrada Família/facebook

În mod curios, splendoarea arhitecturii gaudiniene a coincis, dintr-o decizie personală a arhitectului, cu retragerea acestuia din lume. Gaudí, care în tinereţe a avut o viaţă socială şi culturală intensă, a trecut de la imaginea unui tânăr dandy la neglijarea aspectului personal. Mânca frugal şi aflat în această recluziune voită a căpătat în schimb fervoare unui sentiment mistic şi religios.

Antoni Gaudí a murit pe 10 iunie 1926, la câteva zile după ce a fost lovit de un tramvai în timp ce se îndrepta, ca în fiecare seară, spre Sagrada Familia dinspre biserica Sant Felip Neri.

În urma accidentului, şi-a pierdut cunoştinţa şi nimeni nu a recunoscut în omul care nu avea acte de identitate pe celebrul arhitect. A fost dus la spitalul Santa Cruz, unde a fost recunoscut ulterior de preotul de la Sagrada.

A fost înmormântat două zile mai târziu în cripta bisericii pe care o construia, în urma unei ceremonii la care au participat o mulţime de oameni: majoritatea locuitorilor Barcelonei au venit să-şi ia rămas bun de la el. AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Cristian Anghelache, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: (c) LINK Academy/facebook