În fiecare an, ziua de 12 iunie este dedicată combaterii exploatării prin muncă a copiilor, cu scopul de a atrage atenţia asupra extinderii globale a fenomenului şi asupra eforturilor necesare pentru a îl elimina, potrivit site-ului https://www.un.org/.

Ziua mondială împotriva exploatării prin muncă a copiilor a fost lansată de către Organizaţia Internaţională a Muncii, în 2002.

În iulie 2019, Adunarea Generală a ONU a adoptat o rezoluţie prin care declara 2021 Anul internaţional pentru eliminarea exploatării prin muncă a copiilor şi a cerut Organizaţiei Internaţionale a Muncii să preia conducerea în implementarea sa. Există şi un site web dedicat acestui eveniment, care poate fi accesat la https://endchildlabour2021.org/.

Astfel, Ziua mondială împotriva exploatării prin muncă a copiilor se concentrează, în acest an, pe acţiunile întreprinse pentru anul internaţional 2021. Ziua se marchează, în 2021, în contextul în care criza COVID-19 ameninţă să afecteze negativ ani de progrese în abordarea problemei exploatării prin muncă a copiilor.

Totodată, pe 10 iunie 2021, OIM şi UNICEF vor publica noi estimări şi tendinţe globale privind exploatarea prin muncă a copiilor (2016-2020), sub egida Alianţei 8.7. Raportul va include o evaluare a modului în care ritmul progresului către încetarea exploatării prin muncă a copiilor este afectat de pandemia COVID-19 şi de criza economică fără precedent care a însoţit-o, scrie https://www.ilo.org/.

Nu în ultimul rând, cu ocazia zilei de 12 iunie din acest an, se va promova o "Săptămână a acţiunii" în jurul datei de 12 iunie, evenimentele şi activităţile desfăşurate în această săptămână fiind o oportunitate pentru parteneri de a prezenta progresele realizate în "promisiunile de acţiune 2021".

Deşi fenomenul exploatării prin muncă a copiilor a scăzut cu 38% în ultimii zece ani, există încă 152 de milioane de copii supuşi acestui fenomen; din cele 152 de milioane, 73 de milioane se află în condiţii de muncă periculoasă. Aproape jumătate (48%) dintre victimele exploatării prin muncă sunt copii cu vârste cuprinse între 5-11 ani; 28% aveau 12-14 ani; iar 24% aveau 15-17 ani. Cei mai mulţi copii exploataţi prin muncă sunt concentraţi în principal în agricultură (71%), incluzând pescuitul, silvicultura, creşterea animalelor şi acvacultura, mai notează https://www.un.org/.

Eliminarea oricărei forme de muncă în rândul copiilor, până în 2025, este şi unul dintre obiectivele incluse pe Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă a ONU (2015). Astfel, punctul 8.7, prevede "adoptarea unor măsuri imediate şi eficiente pentru desfiinţarea muncii forţate, pentru a pune capăt sclaviei moderne şi traficului uman şi pentru a garanta interzicerea şi eliminarea celor mai grave forme de exploatare prin muncă a copiilor, inclusiv recrutarea şi folosirea lor în conflicte armate, iar până în 2025 - desfiinţarea oricărei forme de exploatare prin muncă a copiilor".

Munca copiilor este definită ca fiind acea activitate desfăşurată în detrimentul copiilor (fie îi privează pe copii de şcolarizare, fie li se cere să îşi asume dubla povară a şcolii şi a muncii), cu punerea în pericol a acestora şi cu încălcarea dreptului internaţional şi a legislaţiei naţionale. Nu toate muncile efectuate de copii ar trebui clasificate drept exploatare prin muncă, cum ar fi, de exemplu, ajutarea părinţilor în casă, asistenţa într-o afacere de familie sau câştigarea banilor de buzunar în afara orelor de şcoală şi în timpul vacanţelor şcolare. Dimpotrivă, se consideră că aceste tipuri de activităţi contribuie la dezvoltarea copiilor şi la bunăstarea familiilor lor şi le oferă abilităţi şi experienţă.

Tipurile de activităţi care sunt considerate, la nivel internaţional, ca exploatare prin muncă şi care ar trebui eliminate includ: sclavia sau practicile similare sclaviei; folosirea copiilor pentru prostituţie sau pentru activităţi ilegale; recrutarea forţată a copiilor pentru a fi folosiţi în conflicte armate, prostituţie şi pornografie; activitatea care pune în pericol bunăstarea fizică, mentală sau morală a unui copil, fie din cauza naturii sale, fie din cauza condiţiilor în care este desfăşurată, cunoscută sub numele de "muncă periculoasă"; munca efectuată de copii sub vârsta legală minimă pentru acel tip de muncă, astfel cum este definită de legislaţia naţională în conformitate cu standardele internaţionale.

Cele mai grave forme de exploatare prin muncă a copiilor implică sclavia, separarea de familiile lor, expunerea unor pericole şi boli grave, faptul că sunt lăsaţi să se descurce singuri pe străzile oraşelor mari - adesea la o vârstă foarte fragedă. Dacă anumite tipuri de "muncă" pot fi incluse la exploatare prin muncă depinde însă de legislaţia fiecărei ţări în parte.

Din punct de vedere istoric, unul dintre obiectivele majore stabilite de Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM) încă din 1919 a fost abolirea exploatării prin muncă a copiilor. Astfel, principalul instrument al OIM în urmărirea obiectivului abolirii efective a exploatării prin muncă a copiilor a fost adoptarea şi monitorizarea standardelor muncii care definesc conceptul de vârstă minimă pentru intrarea în câmpul muncii. Mai mult, începând cu 1919, s-a enunţat principiul potrivit căruia standardele minime de vârstă legală minimă pentru muncă nu trebuie să fie mai mică decât vârsta de finalizare a şcolii obligatorii, mai scrie site-ul ONU. AGERPRES/ (Documentare - Ionela Gavril, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: neweurope.eu