Eroina franceză Ioana d'Arc, supranumită "Fecioara din Orleans", s-a născut în Domremy (Loraine), într-o familie de ţărani, în anul 1412. A fost educată la colegiul din satul natal.

După mărturia ei, la vârsta de 30 ani a realizat că este dotată cu viziuni supranaturale. Într-una dintre aceste viziuni, Sfântul Mihai, Sfânta Catherine şi Sfânta Marguerite i-au ordonat să elibereze Franţa, ocupată,în mare parte, de englezi, susţinuţi de dinastia de Burgundia.

După un timp, guvernatorul provinciei din care făcea parte, căruia Ioana i-a povestit ceea ce i se întâmplă, se duce cu ea la prinţul moştenitor, viitorul rege Carol al VII-lea. Acesta constată cu uimire că tânăra ţărancă ştie lucruri secrete, pe care numai el le cunoştea. La început este neîncrezător, dar în cele din urmă, ajunge la convingerea că Ioana este trimisă de Dumnezeu şi-i încredinţează comanda trupelor ce asediau oraşul Orleans, potrivit www.calendarcatolic.ro.

În timpul Războiului de 100 de ani, purtat de Franţa împotriva Angliei (1337-1453), a înviat speranţa ostaşilor şi i-a condus spre victorie. A participat la eliberarea oraşului Orleans (1429), asediat de englezi. După victoria de la Patay (iunie 1429), în încercarea de a cuceri Parisul în fruntea armatei, Ioana d'Arc a fost rănită la Poarta Saint-Honore (septembrie 1429). După ce s-a vindecat, armata condusă de ea a eşuat la Charite-sur-Loire.

Capturată de familia de Burgundia în mai 1430, a fost predată englezilor, în schimbul unei sume de răscumpărare ca pentru un rege. Acum, trebuia dovedit în faţa justiţiei că Ioana era, de fapt, o vrăjitoare. Doar judecătorii bisericeşti aveau dreptul să se ocupe de astfel de cazuri. Episcopul Cochon s-a oferit să ducă la capăt această intrigă politică. Ioana nu recunoaşte legitimitatea procesului şi apelează la Roma. Împotriva legilor bisericeşti, tânăra eroină este ţinută într-o închisoare militară şi glasul ei nu poate ajunge la Roma. Duşmanii triumfă şi o condamnă să fie arsă pe rug. Sentinţa este executată la Rouen, în ziua de 30 mai 1431. Ioana avea 19 ani. Legată de un stâlp, având sub picioare rugul de lemne ce urma să fie aprins, cere să se aşeze o cruce în vârful stâlpului, potrivit www.calendarcatolic.ro A fost una dintre victimele Inchiziţiei.

În 1450, Carol al VII-lea a declanşat o anchetă privind moartea ei, care a condus către un proces de reabilitare (1456). Actele procesului au fost revizuite între anii 1450-1456 şi nevinovăţia Ioanei - proclamată în mod solemn. Între vieţile sfinţilor, Ioana d'Arc este prezentată ca o ţărancă simplă, fără şcoală, în fruntea unor trupe care înfrânge o armată călită în războaie, dărâmă bastioane, încoronează un rege şi sfârşeşte arsă pe rug.

Patru secole mai târziu, Monseniorul Dupanloup, episcop de Orleans, a considerat ca este util ca Biserica Catolică Franceză să o canonizeze. Regalist, cleric şi naţionalist, angajat eminent în apărarea şcolilor confesionale, a abordat aceasta problemă în 1855 şi apoi la 8 mai 1869, potrivit www.stejeannedarc.net.

Când Biserica a anunţat oficial beatificarea ei la 18 aprilie 1909, presa vremii s-a dezlănţuit. În acel an, peste 10.275 de articole au fost dedicate Ioanei d'Arc, un record de două ori mai mare decât în 1894 (aproximativ 5.660) şi de trei ori mai mare decât în 1897 (aproximativ 3.000 de articole). De ambele părţi, se reluau argumentele deja dezvoltate cu cincisprezece ani mai devreme, după cum se arată în presa vremii, pe site-ul www.retronews.fr.

Beatificarea Ioanei d'Arc a deschis procesul de canonizare, încheiat la 16 mai 1920, de Papa Benedict al XV-lea. Ioana d'Arc a devenit unul dintre patroni spirituali ai Franţei, în 1922, printr-un document papal "La Beata Maria Virgo in cćlum Assumpta in gallicć", care proclamă oficial patroanele principale şi secundare ale Franţei, Notre Dame, precum şi Sfânta Ioana d'Arc

Sărbătoarea ce poartă numele Ioanei D'Arc este celebrată în Franţa în cea de-a doua duminică a lunii mai. Personalitatea ei a constituit sursa de inspiraţie a numeroase opere literare şi cinematografice. AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Ionela Gavril, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.stejeannedarc.net