Biserica Izvorul Tămăduirii din Istanbul, cunoscută sub denumirea de "Mănăstirea Izvorului Maicii Domnului", este una dintre vechile biserici ortodoxe din fosta cetate a împăratului Constantin cel Mare, Constantinopol, astăzi fiind situată în cartierul Zeitinburnu al metropolei turceşti, conform site-ului https://www.crestinortodox.ro/.

Potrivit unei vechi legende, biserica a fost construită de împăratul Leon I Tracul (457-474), după ce, în 4 aprilie 450, a întâlnit un orb care l-a rugat să-i dea apă de băut şi să-l îndrume spre cetate. Atunci, un glas de femeie s-a auzit, spunându-i să caute în apropiere, unde se afla un izvor, şi să ude ochii orbului cu apă curată. Făcând astfel, orbul a deschis ochii şi a început să-L slăvească pe Dumnezeu. Apoi, acelaşi glas de femeie i-ar fi spus lui Leon că va moşteni tronul împărătesc. După ce a ajuns împărat, Leon a construit o biserică închinată Maicii Domnului, pe locul acelui izvor cu apă tămăduitoare.

Istoricii Procopie şi Cedrenus spun că biserica originală a fost reconstruită de împăratul Iustinian, spre sfârşitul domniei sale (559-560). Izvorul cu apă sfinţită şi tămăduitoare se afla în afara zidurilor construite. În timpul unei partide de vânătoare, împăratul Iustinian ar fi văzut mai multe femei adunate în jurul unei vechi capele. Aflând că lumea venea în acest loc pentru a se ruga şi a lua apă sfinţită spre a se vindeca de boli, împăratul a poruncit ca în acel loc să fie construită o biserică din piatră şi s-au folosit materiale rămase de la construirea Bisericii Sfânta Sofia, menţionează site-ul https://www.crestinortodox.ro/.

De-a lungul secolelor, biserica a fost reparată de mai multe ori, mai ales din cauza cutremurelor. Cele mai mari lucrări au fost efectuate în anul 790, în timpul împărătesei Irina, şi în anul 869, în timpul împăratului Vasile I (867-886). În septembrie 924, ţarul Simeon I al Bulgariei a incendiat biserica. Trei ani mai târziu, când Petru, fiul ţarului Simeon, s-a căsătorit cu Maria, nepoata împăratului Roman I (920-944), biserica a fost renovată.

Fiind aşezată în afara zidurilor cetăţii Constantinopol, biserica era adesea folosită pentru exilarea anumitor persoane. În 1078, Gheorghe Monomahul a fost exilat în acest loc, iar în 1084, pentru teoriile lui neoplatonice, filosoful Ioan Italus a fost exilat tot în acest loc, de către împăratul Alexie I Comneanul. În 1204, biserica a fost ocupată de clerul latin şi, potrivit surselor bizantine, apa sfinţită nu a mai săvârşit minunile cu care erau obişnuiţi credincioşii.

În 1328, împăratul Andronic al III-lea Paleologul a folosit biserica Izvorul Tămăduirii drept bază, în lupta sa pentru cucerirea Constantinopolului. Doi ani mai târziu, când se afla pe patul de moarte, în oraşul Didimoteico, împăratul a băut apă din acest izvor şi s-a însănătoşit. Câţiva ani mai târziu, în 1422, în timpul asediului otoman asupra cetăţii, sultanul Murad al II-lea s-a cazat în această biserică, iar în 1453, cetatea a fost cucerită de otomani iar biserica originală a fost demolată, notează site-ul https://www.crestinortodox.ro/.

În 1547, francezul Pierre Gilles nota că biserica nu mai există, dar bolnavii încă mai vin la acest izvor. În 1727, episcopul Nicodim, mitropolit de Dercos şi Neochorion, a construit deasupra izvorului o micuţă capelă în care a aşezat o icoană descoperită sub dărâmăturile bisericii originale, spre închinare.

În epoca bizantină, acest locaş se număra printre cele mai importante ale cetăţii. Fiecare viitoare împărăteasă, care venea în Constantinopol, se întâlnea cu viitorul împărat bizantin în Biserica Izvorul Tămăduirii. În ziua de Înălţarea Domnului, împăratul sosea cu barca în portul de la Poarta de Aur, şi de aici mergea pe jos, până la biserică, unde era întâmpinat de preoţi cu o Sfântă Cruce.

Biserica Izvorul Tămăduirii îşi prăznuia hramul în 9 iulie, dar oficia ceremonii deosebite şi de alte sărbători - vinerea din Săptămâna Luminată; Înălţarea Domnului; Nunta din Cana (8 ianuarie); Minunea din vremea împăratului Leon (4/17 aprilie).

În 1833, un firman a permis patriarhului Constantius I să reconstruiască biserica. Aceasta a fost terminată de zidit în 30 decembrie 1834, iar patriarhul ecumenic Constantius al II-lea a sfinţit-o în 2 februarie 1835. Biserica a fost incendiată în 6 septembrie 1955, în timpul pogromului din Istanbul. Stareţul a fost martirizat, împreună cu arhimandritul Hrisant Mantas. Ulterior, biserica a fost reparată.

În prezent, Biserica Izvorul Tămăduirii reprezintă unul dintre cele mai populare locuri de închinare din zonă, unde credincioşii coboară 25 de trepte din piatră pentru a ajunge la izvorul tămăduitor. În vinerea din Săptămâna Luminată, când este prăznuit Izvorul Tămăduirii, biserica este vizitată de un număr însemnat de pelerini, mai precizează site-ul https://www.crestinortodox.ro/. AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.crestinortodox.ro