Centrul istoric San Marino şi Muntele Titano, însumând 55 de hectare, au fost înscrise în anul 2008 în lista Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO, potrivit paginii de internet a organizaţiei, http://whc.unesco.org.

Centrul istoric al oraşului datează de la înfiinţarea republicii ca oraş-stat în secolul al XIII-lea. Centrul istoric include turnuri de fortificaţie, ziduri, porţi şi bastioane, o bazilică neoclasică din secolele al XIX-lea, mănăstiri din secolele al XIV-lea şi al XVI-lea, precum şi Teatrul Titano din secolul al XVIII-lea. Proprietatea reprezintă un centru istoric încă locuit care îşi păstrează toate funcţiile instituţionale. Datorită poziţiei sale pe vârful muntelui Titano, nu a fost afectată de transformările urbane care au avut loc de la apariţia erei industriale până în prezent.

San Marino este una dintre cele mai vechi republici din lume şi singurul oraş-stat italian care a supravieţuit, reprezentând o etapă importantă în dezvoltarea modelelor democratice în Europa şi în întreaga lume. Are un statut recunoscut ca simbol al unui oraş-stat liber, ilustrat în dezbateri politice, literatură şi arte de-a lungul secolelor. Zidurile de apărare şi centrul istoric au suferit modificări de-a lungul timpului, care includ restaurare intensivă şi reconstrucţie între sfârşitul secolului al XIX-lea şi primele decenii ale secolului al XX-lea, proces care face parte din istoria proprietăţii şi care reflectă schimbarea abordărilor de conservare şi prezentare a patrimoniului în timp, notează site-ul UNESCO.

San Marino şi Muntele Titano sunt o mărturie excepţională a instaurării unei democraţii reprezentative bazate pe autonomie civică şi auto-guvernare, cu o continuitate unică, neîntreruptă, ca şi capitală a unei republici independente din secolul al XIII-lea. Centrul istoric San Marino de pe Muntele Titano include toate elementele care au constituit bazele acestei identităţi şi în perioada medievală a oraşelor-stat italiene. Lucrările de restaurare şi reconstrucţie efectuate sub îndrumarea inginerului Gino Zani pot fi considerate parte a istoriei proprietăţii şi o aplicare a principiilor teoretice care decurg din mişcarea arhitecturală de restaurare romantică. Centrul istoric nu a fost supus unor intervenţii majore după anii 1930, iar monumentele publice şi spaţiile deschise sunt într-o stare bună de conservare.

Este considerată cea mai veche republică din lume, după cea romană, notează site-ul MAE, www.mae.ro. Conform tradiţiei, republica a fost fondată la 3 septembrie 301, când Sfântul Marino, originar din Dalmaţia, s-a stabilit, împreună cu o mică comunitate creştină, pe Muntele Titano. Începând din anul 1000, conducerea statului a fost încredinţată adunării capilor de familie numită "Arengo", cu putere legislativă, executivă şi judecătorească. În secolul XIII au fost create noi instituţii politice (Consiliul celor LX, Consiliul celor XII), iar în 1243 a fost introdusă funcţia de şefi ai statului - Căpitanii Regenţi, care reprezentau puterea executivă şi judecătorească. Primele legi au fost adoptate în 1263. În secolul XV a fost creat Consiliul Mare şi General (CMG), cu 60 de membri. CMG a preluat cea mai mare parte a funcţiilor adunării "Arengo", care a încetat să mai funcţioneze din 1571 (deşi nu a fost niciodată abolită). În 1291, Statul Papal a recunoscut Republica San Marino. Ulterior, Republica San Marino (RSM) şi-a alipit noi teritorii. La 8 octombrie 1600, a fost adoptată prima Constituţie scrisă. În secolul XVII, RSM a stabilit un Acord de protecţie cu Statul Papal. Republica San Marino este recunoscută de Franţa napoleoniană în 1797 şi de celelalte state europene în 1815, la Congresul de la Viena. La 22 martie 1862, San Marino încheie un tratat de prietenie cu Italia, care garantează independenţa, buna vecinătate şi relaţiile comerciale. În 1865, a fost promulgat un nou cod penal, care abolea pedeapsa cu moartea. În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea se înregistrează o puternică emigraţie a localnicilor către SUA, Franţa şi Elveţia.

San Marino se bucură de o climă mediteraneeană, cu ierni blânde şi veri călduroase şi însorite, menţionează site-ul www.globi.ro. Pe lângă centrul istoric şi Muntele Titano, oraşul se mândreşte şi cu alte atracţii, precum clădirea în stil gotic a Palazzo Publico din secolul al XIX-lea şi fortăreaţa multicoloră ce străjuieşte Piazza della Liberta, arta sacră de la Sfântul Francis, Muzeul Emigrării şi Basilica di San Marino. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.whc.unesco.org