Poetul şi omul politic Hristo Botev s-a născut la 6 ianuarie 1848, în oraşul Kalofer, din Bulgaria. Tatăl său, Petkov Botev (1815-1869), profesor şi una dintre personalităţile marcante de la sfârşitul revoluţiei naţionale bulgare împotriva ocupaţiei otomane, a avut o mare influenţă asupra fiului său.

Hristo Botev a absolvit gimnaziul la Kalofer (1863), după care a fost trimis de tatăl său la Odessa, pentru studiile liceale. În drum spre Odessa, a trecut pentru prima dată prin România. La sfârşitul anului 1866, părăsind Odessa, a devenit învăţător în satul Zadunaevka din Basarabia.

La începutul lui 1867, s-a întors în Bulgaria. La 11 mai 1867, cu prilejul sărbătorii consacrate întemeietorilor alfabetului slavon, Kiril şi Metodiu, Hristo Botev a rostit un discurs curajos, pledând pentru libertatea poporului bulgar, potrivit site-ului thefamouspeople.com.

În toamna anului 1867, a fost constrâns să părăsească Bulgaria şi a emigrat în România, unde s-a remarcat prin activitatea sa revoluţionară, învăţând totodată şi meseria de tipograf. A participat, la Brăila, la înfiinţarea "Asociaţiei literare bulgare" (1869-1882). În aceeaşi perioadă, s-a înscris la Facultatea de Medicină, dar, din motive materiale, nu a urmat cursurile. A fost, apoi, învăţător în Alexandria (febr. - aug. 1869) şi în Ismail (aug. 1869- mai 1871). Din 1871, s-a aflat, pe rând, la Galaţi, Bolgrad, Brăila.

Şi-a asumat sarcina editării ziarului revoluţionar "Cuvântul emigranţilor bulgari", primul număr apărând la 10 iunie 1871. La sfârşitul lui iunie 1873, s-a stabilit definitiv la Bucureşti, colaborând cu publicaţiile "Libertatea", "Independenţa", "Deşteptătorul".

În aprilie 1872, în urma acuzaţiilor de conspiraţie şi activităţi revoluţionare, a fost arestat. A fost însă eliberat repede, beneficiind de susţinerea revoluţionarilor bulgari Vasil Levski şi Liuben Karavelov. La 1 mai, a publicat jurnalul satiric "Deşteptarea", iar începând cu 1 august 1872, a participat la şedinţele Comitetului Central Revoluţionar din Bulgaria (CCRB).

S-a căsătorit cu Veneta Vezireva, în iulie 1875, urmând ca în aprilie 1876 să se nască fiica lor, Ivana.

Din 1874, a participat, la Bucureşti, la activitatea organizaţiilor revoluţionare, care militau pentru eliberarea poporului bulgar. La adunarea extraordinară convocată la Bucureşti, la 12 august 1875, s-a hotărât declanşarea unei "răscoale generale" în Bulgaria. În acest scop, Hristo Botev a plecat în Rusia. Reîntors în România, şi-a pregătit un grup de luptă, cu care să vină în sprijinul poporului bulgar răsculat în 1875, sperând în sprijinul Rusiei, în intervenţia armată a popoarelor balcanice şi în intervenţia diplomatică a Europei. Împreună cu răsculaţii, Hristo Botev a pornit în marş forţat spre Balcani. În mai 1876, a avut loc o răscoală antiotomană a bulgarilor conduşi de Hristo Botev, acesta din urmă murind pe câmpul de luptă, la 1 iunie 1876. A avut parte de o moarte eroică în partea de vest a Bulgariei ca lider a 200 de revoluţionari care îşi propuseseră să moară pentru eliberarea patriei lor de sub dominaţia otomană. Pe piatra sa funerară se poate citi inscripţia: "Profeţia ta s-a împlinit - tu trăieşti!, notează site-ul www.slovo.bg.

În ceea ce priveşte activitatea sa literară, Botev a publicat, în 1875, opera sa lirică, într-o carte numită "Cântece şi poeme", împreună cu un alt poet revoluţionar bulgar şi viitor politician, Stefan Stambolov. Poeziile lui Botev exprimă ideile revoluţionare de luptă pentru eliberarea de sub tirania străină şi autohtonă, fiind influenţate de revoluţionari ruşi, dar şi de personalităţi pariziene. Dintre poeziile cele mai cunoscute, amintim: "Rugăciunea mea" , "La revedere", "Haiduci", "În tavernă", "Lupta", "Hagi Dimităr" etc. A mai scris, printre altele, poeziile "Patriot", "Sfântul Gheorghe", "De ce nu sunt poet", dar şi foiletoanele - "Scrânciobul", "Hai la expoziţie".

După numele său, au fost numite oraşul Botevgrad, mai multe străzi şi bulevarde în majoritatea oraşelor Bulgariei, şcoli şi licee, dar şi câteva cluburi şi stadioane de fotbal din Bulgaria. Pe placa comemorativă cu figura lui Hristo Botev, plasată în 2008 pe peretele exterior al Centrului cultural bulgar, este inscripţionată o frază aparţinând revoluţionarului: "Acela care moare în luptă pentru libertate, nu va muri!", potrivit site-ului bulgaria-france.net/.

În 1972 s-a instituit, în memoria poetului revoluţionar, şi Premiul Internaţional Botev acordat persoanelor cu merite semnificative în domeniul literaturii.

Şi în România, memoria revoluţionarului este păstrată prin numele pe care îl poartă Liceul teoretic "Hristo Botev" din Bucureşti, dar şi prin numele date numeroaselor străzi din mai multe oraşe din ţară. În 2002, la Bucureşti, a avut loc Simpozionul "Paralelă Mihai Eminescu - Hristo Botev". De asemenea, în Parcul Herăstrău din Capitală se află bustul revoluţionarului bulgar (sculptor: Ion Vlad), la care Ambasada Bulgariei în România a organizat, de-a lungul timpului, mai multe ceremonii de comemorare. AGERPRES/(Documentare - Ionela Gavril, Cristian Anghelache editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.bulgaria-france.net