Italia a fost gazda celei de-a treia ediţii a turneului final din cadrul Campionatului European de Fotbal, desfăşurat între 5 şi 10 iunie 1968. Începând cu acest an, s-a renunţat la denumirea de "Cupa Europei pe Naţiuni", fiind preferată titulatura "Campionatul European".

În premieră, meciurile preliminare au fost jucate în grupe. Faza grupelor s-a desfăşurat între 1966 şi 1968, tot în 1968 fiind disputate şi sferturile de finală. În sferturi, jucate în sistem eliminatoriu tur-retur, se calificau doar câştigătoarele fiecărei grupe. Pentru turneul final s-a păstrat tiparul celor două ediţii precedente, cu patru echipe.

Fiecare din cele opt grupe a inclus patru echipe, cu excepţia celei de-a patra, care a cuprins doar trei.

România a făcut parte din grupa a şasea preliminară, alături de Italia, Elveţia şi Cipru. A terminat pe locul doi, cu şase puncte din tot atâtea meciuri, ratând calificarea.

Foto: (c) CORNEL MOCANU/Arhiva istorică AGERPRES

La 24 februarie 1968, meciul Scoţia - Anglia din grupa cu numărul opt a stabilit un record de audienţă, conform uefa.com. Nu mai puţin de 130.711 de spectatori au asistat la confruntarea de pe Hampden Park din Glasgow, încheiată la egalitate, scor 1-1.

Italia s-a calificat la turneul final la 20 aprilie 1968, Iugoslavia s-a calificat patru zile mai târziu, Anglia a obţinut biletul la turneul final în ziua de 8 mai, iar Uniunea Sovietică la 11 mai.

Stadioanele care au găzduit meciurile turneului final au fost: Stadio Olimpico din Roma, San Paolo din Napoli şi Stadio Comunale din Florenţa.

Ambele semifinale au fost programate la 5 iunie. Italia - URSS s-a încheiat indecis, 0-0 după prelungiri. Italia a mers în finală după ce, conform uzanţelor de atunci, s-a dat cu banul pentru a stabili finalista.

Foto: (c) CORNEL MOCANU/Arhiva istorică AGERPRES

De cealaltă parte, Iugoslavia a învins Anglia, prin golul reuşit de Dzajic în minutul 86.

La 8 iunie, finala mică, disputată cu începere de la ora 15.00 între Anglia şi URSS, la Roma, a fost adjudecată de englezi, cu scorul de 2-0.

Marea finală dintre Italia şi Iugoslavia a fost programată în aceeaşi zi, tot la Roma, de la ora 21.15. Domenghini, în minutul 80, respectiv Dzajic în minutul 39 au stabilit scorul final al meciului, 1-1, rămas identic după prelungiri.

Deoarece nu exista regula loviturilor de departajare şi finala trebuia câştigată pe teren, meciul s-a rejucat două zile mai târziu. Scorul a fost 2-0 pentru Italia, în urma reuşitelor lui Riva din minutul 11 şi Anastasi, minutul 32. A fost pentru prima şi ultima oară când o finală de Campionat European s-a rejucat.

Per total, la turneul final audienţa a fost formată din 260.019 spectatori, însemnând o medie de 52 de mii de spectatori pe meci. Dacă primul meci al finalei a adus în tribunele stadionului din Roma un număr de 68.817 spectatori, rejucarea partidei a stârnit interesul a doar 32.886 de persoane, conform euro2000.org.

Cei mai buni marcatori ai competiţiei au fost sârbii Dragan Dzajic şi Vahidin Musemic, cu trei reuşite, urmaţi de francezul Fleury Di Nallo, cu două, potrivit uefa.com. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Anda Badea)