Comedia în trei acte "Trenurile mele", scrisă de Tudor Muşatescu în 1953, prezintă povestea vieţii lui Manole, fost mecanic de locomotivă, care s-a retras din această meserie în urma unui accident feroviar, după ce a rămas cu un handicap fizic.

"Acţiunea are loc în provincie, în casa lui Manole. (...) El s-a decis să redacteze un roman al vieţii sale după ce fiica sa, Maria, a fost de acord să-l scrie după dictare. Maria este îndrăgostită de Puiu, fiul lui Nacu. Nacu este un om bogat şi nu vede cu ochi buni această relaţie, de aceea îl vizitează pe Manole ca să-i spună că fiul său este logodit cu alta. Manole îi dictează fetei o scrisoare ca pentru romanul său, dar de fapt este o scrisoare de despărţire a ei faţă de Puiu", notează site-ul https://www.teatru-radiofonic.ro, în prezentarea piesei.

Familia lui Manole îşi ducea traiul de pe o zi pe alta. Cumpărau pe datorie cele necesare vieţii zilnice iar Manole juca la loteria Colecturii, de ani buni, acelaşi număr - 66666 - fără să câştige niciodată. De altfel, niciodată n-a ieşit câştigător vreun bilet la loteria unde Morărescu Tarabana era vânzător. "S-ar putea ca oraşul nostru să fie cu ghinion!", îi zicea lui Manole prietenul său cel mai bun, Mitică Raită.

Manole începuse de ceva vreme să scrie un roman - povestea vieţii lui, pe care i-o dicta fiicei sale, Maria. "Eu ştiu tot romanul pe dinafară, că doar e viaţa mea, pe care ţi-o dictez. De mic copil mi-a plăcut să văd viaţa!", îi spune el fiicei.

Nacu, proprietarul fabricii locale de conserve şi tatăl lui Puiu - băiatul care avea o idilă cu Maria -, vine la Manole şi spune acestuia că fata lui trebuie să se despartă de Puiu, argumentând: "Facem parte din lumi diferite şi socialmente, şi politiceşte!". Manole găseşte o soluţie pentru acest lucru. Îi dictează Mariei un text, ca şi cum ar face parte din carte, pe care apoi îl trimite lui Puiu, ca şi cum ar fi fost o scrisoare din partea fetei. Prin acest text, Maria se despărţea de băiat.

Morărescu, ştiind că Manole juca mereu acelaşi număr la loteria de la Colectură, cumpără biletul pe numele lui Manole.

"După ce ani de zile a jucat la loto numărul 66666, Manole renunţă să mai joace dar nu spune nimănui acest lucru. Tocmai de această dată numărul său iese câştigător. De frica oraşului (oamenii fiind revoltaţi că de zeci de ani nimeni care a cumpărat bilet de la Colectură nu a câştigat), Morărescu Tarabana este foarte speriat pentru că nu poate să apară aşa în faţa oamenilor şi să spună că a câştigat pe biletul lui Manole. Câştigul fiind de 12 milioane de lei, Morărescu Tarabana îi oferă lui Manole un milion dacă acesta spune lumii că el a jucat biletul câştigător. După ce ia milionul, viaţa liniştită a lui Manole se complică foarte mult...", notează Mircea Ghiţulescu în volumul "Istoria literaturii române: dramaturgia" (Editura Academiei Române, 2007).

Văzând că biletul cu numărul 66666 a ieşit câştigător la loterie, Morărescu vine la Manole şi îi spune: "Tocmai azi te-a pus dracu' să nu-l mai joci! Cinci de 6 joci de atâţia ani!". El îi propune să împartă câştigul - 11 milioane el şi 1 milion Manole, apoi îl pune să semneze o chitanţă. Manole acceptă, fără să bănuiască faptul că viaţa întregii sale familii se va da peste cap.

Eleonora, soţia lui Manole, îi spune "Vino să te pup! Trăiască milionarul!", apoi începe să-i ceară mereu bani pentru a cumpăra tot felul de nimicuri. Când Manole nu-i mai dă - pentru că nu mai avea -, Eleonora îl părăseşte.

Manole continuă să-i dicteze Mariei textul pentru carte, dar printre cuvintele dictate, îi spune: "Mare scofală bogăţia... Uite, maică-ta m-a părăsit... A luat din casă şi toate lucrurile care zice că sunt din zestrea ei... Mare pedeapsă şi bogăţia asta, mai mare decât sărăcia. De când sunt bogat, nu mă mai pot duce nicăieri!".

Curând, Eleonora îl anunţă pe Manole, printr-o scrisoare, că vrea să divorţeze, iar scrisoarea i-o aduce Mitică, prietenul lui cel mai bun, care îl anunţă că va fi martor la divorţ pentru "coana Eleonora". Maria, supărată că Puiu a plecat din oraş, pleacă şi ea de acasă.

Manole, rămas singur şi sărac, începe să vândă lucruri din casă, mănâncă un ou fiert pe zi. Trist, el îşi spune: "Trenul meu s-a ciocnit de un marfar... De atunci, trenurile mele au fost conduse de alţii (...). Da, aşa se va numi cartea - 'Trenurile mele' ".

Crezând că Manole este milionar, bogătaşul Nacu îl vizitează şi îl roagă să fie de acord ca fiica lui să se mărite cu Puiu, spunându-i că acesta vrea să revină acasă, pentru că "nu poate trăi fără Maria". Replicile dintre cei doi sunt pline de înţelesuri, dar şi de umor. "Ce zici? Îi dai lui Puiu mâna fetei tale?", întreabă Nacu. "Cum să-i dau ceva ce nu e al meu? Să i-o dea ea...", răspunde Manole. După ce Nacu pleacă, Manole îşi spune: "Fiindcă tot n-am mâncat azi, ia să mă culc eu niţel după masă".

El se trezeşte - la propriu - cu o femeie care îi intră în casă şi îi propune să se însoare cu ea, ştiind că Eleonora l-a părăsit. Manole n-o recunoaşte, aşa că o întreabă cine e. În timp ce ea îi aminteşte că e Cleo, cea care a "ieşit Miss Tulcea" în 1930, apare Eleonora, care se întorcea acasă pentru că divorţul pe care i-l intentase lui Manole fusese respins din lipsă de probe. Cei doi soţi se ceartă, Manole îi spune Eleonorei că se mută cu "Miss Tulcea", iar Eleonora îi spune că "fuge" cu... Mitică.

Din fericire, Maria, care se căsătorise cu Puiu, vine acasă şi pune ordine în toate. Ea dovedeşte că Morărescu l-a înşelat pe tatăl ei, Morărescu îi dă lui Manole cele 11 milioane de lei, iar în final toţi se împacă.

În 1985, piesa "Trenurile mele" a fost înregistrată radiofonic în regia lui Dan Puican, din distribuţie făcând parte nume ale unor mari actori: Mitică Popescu (în rolul Manole), Tamara Buciuceanu (în rolul Eleonora), Ştefan Mihăilescu-Brăila (în rolul Morărescu Tarabana), Stela Popescu (în rolul Miss Tulcea), Mircea Albulescu (în rolul Nacu), Mariana Buruiană (în rolul Maria), Şerban Cellea (în rolul Puiu) şi Virgil Ogăşanu (în rolul Mitică Raită).

Deşi a scris schiţe, romane, piese de teatru, adevărata vocaţie a lui Tudor Muşatescu s-a dovedit a fi teatrul, în special comedia, el fiind considerat de critici "un fidel continuator, în perioada interbelică, al comediei caragialiene de moravuri" (Ovid S. Crohmălniceanu), prin tipologie, situaţii şi dialoguri spirituale, scrie site-ul https://www.radioromaniacultural.ro. /AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Liviu Tatu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.teatru-radiofonic.ro