Ortodoxe
Sfânta şi Marea Joi (Denia celor 12 Evanghelii);
Sf. 9 Mucenici din Cizic; Sf. Cuv. Memnon

Greco-catolice
Sfânta şi Marea Joi. Sf. 9 m. din Cizic; Sf. cuv. Memnon Taumaturgul; Sf. Ecaterina de Siena - patroana Europei. Cele 12 Evanghelii ale Patimilor Domnului

Romano-catolice
Sf. Ecaterina din Siena, fc. înv., patroană a Europei


Denia din Sfânta şi Marea Joi recapitulează istoria mântuirii, începând cu Cina cea de Taină şi continuând cu prinderea Mântuitorului în grădina Ghetsimani, aducerea Lui la arhiereii Ana şi Caiafa, condamnarea de către Sinedriu, judecarea de către Pilat, batjocorirea, răstignirea şi moartea, încheind cu punerea Sa în mormânt.

Cele douăsprezece lecturi din Sfintele Evanghelii ale acestei slujbe sunt relatările celor patru Sfinţi Evanghelişti, Matei, Marcu, Luca şi Ioan, despre suferinţele Mântuitorului, despre răstignirea şi moartea Sa pe Cruce.

După citirea primelor cinci pericope evanghelice ale deniei din seara zilei de Joi a Săptămânii Mari are loc aducerea Sfintei Cruci din sfântul altar şi aşezarea ei în mijlocul bisericii, spre închinare, în cuvintele preotului: "Astăzi S-a spânzurat pe lemn Cel Ce a întins pământul pe ape".

În Sfânta şi Marea Joi sunt pomenite patru lucruri: sfânta spălare a picioarelor, Cina cea de Taină, adică predarea înfricoşătoarelor Taine, rugăciunea cea mai presus de fire şi vânzarea (trădarea) Domnului.

* Sfinţii 9 Mucenici din Cizic, pomeniţi în calendarul creştin ortodox la 29 aprilie, erau originari din diferite locuri şi ţări dar s-au aflat împreună în această cetate, unde Îl preamăreau pe Hristos şi cu toată îndrăzneala, în acea perioadă în care creştinii erau urmăriţi, schinguiţi şi omorâţi, Îl propovăduiau pe El, că este Unul Dumnezeu Atoateziditor şi Atoateţiitor.

Cetatea Cizic se afla într-o regiune numită Misia-mică din nord-estul Asiei Mici, situată pe coasta sudică a Mării Marmara.

Numele celor nouă mucenici sunt: Teognid, Ruf, Antipatru, Teostih, Artema, Magn, Teodot, Tavmasie şi Filimon. Aceşti sfinţi îi îndemnau pe oamenii orbiţi de necredinţă să vadă adevărul; şi luminându-se cu lumina cunoştinţei, să creadă întru Unul adevăratul Dumnezeu.

Au suferit moarte martirică în timpul împăraţilor romani Diocleţian şi Maximian, persecutori ai creştinilor.

După câţiva ani, în timpul împăratului Constantin cel Mare (306-337), încetând prigonirea creştinilor, au fost scoase de sub pământ trupurile celor nouă sfinţi mucenici, şi găsindu-se nestricate, au fost duse într-o biserică zidită în numele lor.

Acolo s-au făcut, mai apoi, multe minuni şi tămăduiri prin sfintele lor moaşte. (sursa: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Horia Plugaru)