Zoe Dumitrescu-Buşulenga - academician, profesor universitar, critic şi istoric literar - s-a născut la 20 august 1920, în Bucureşti. A absolvit cursurile liceale la Şcoala Centrală din Capitală, apoi a urmat studii muzicale la Conservatorul ''Pro-Arte'' şi studii juridice şi filologice la Facultăţile de Drept şi de Litere (anglo-germanistică, istoria artelor) din Bucureşti, specializându-se în literatura comparată, conform dicţionarului ''Membrii Academiei Române'' (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003).

În 1970, a susţinut teza de doctorat în drept ''Evoluţia noţiunii de suveranitate'', precum şi teza de doctorat în filologie ''Renaşterea - Umanismul - Dialogul artelor''. Până în 1982, a fost, pe rând, asistent (1948), lector, conferenţiar şi profesor (din 1971), iar din 1975 - şef al Catedrei de Literatură Comparată la Universitatea din Bucureşti. Concomitent, până în 1957, a fost redactor la Editura pentru Literatură. Totodată, a fost cercetător la Institutul de Istorie şi Teorie Literară ''George Călinescu'' din Bucureşti, iar în perioada 1973-1994 s-a aflat la conducerea acestui institut.

Zoe Dumitrescu-Buşulenga a fost membru al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice (vicepreşedinte, din 1970), al Comitetului Naţional Român de Literatură Comparată (preşedinte, 1975), al Biroului executiv al International Comparative Literature Association (1973-1979), al Academiei Europene de Ştiinţe şi Arte din Paris (1990), al "Academia Europea" din Londra (1993), al Comitetului Executiv al Asociaţiei Internaţionale de Literatură Comparată (1973-1979). A fost director al ''Accademia di Romania'' din Roma, în perioada 1991-1997, precizează dicţionarul amintit.

Autoare a numeroase volume de istorie literară, literatură comparată, istoria culturii, sinteze, memorialistică, de prefeţe ori postfeţe la ediţii din operele unor mari scriitori români şi străini, dar şi reputat eminescolog, Zoe Dumitrescu-Buşulenga a creat o operă impresionantă, din care amintim: ''Contemporanul şi vremea sa'' (1959), ''Influenţe shakespeariene în trilogia dramatică a lui Delavrancea'' (1962), ''Ion Creangă'' (1963), ''Eminescu'' (1963), ''Renaşterea: Umanismul şi dialogul artelor'' (1971), ''Antologia poeziei româneşti'' (1974), ''Eminescu. Cultură şi creaţie'' (1976), ''Itinerarii prin cultură'' (1982), ''Eminescu şi romantismul german'' (1986; 1999), ''Eminescu. Viaţa, Opera, Cultura'' (1989), micromonografia ''Ştefan Luchian'' (1993). Pe lângă acestea, a realizat, singură sau în colaborare, lucrările: ''Muzica şi literatura'' (I-II, 1986, 1987, 1994), ''Scriitorii români'', ''Eminescu şi muzica'' (1989), dar şi peste 200 de studii apărute în reviste prestigioase din ţară şi din străinătate. A fost director al revistei ''Synthesis'' şi al ''Revistei de istorie şi teorie literară'' şi a colaborat la revistele ''Secolul 20'', ''România literară'', ''Manuscriptum''.

De-a lungul anilor, a fost distinsă cu numeroase premii, printre care: Premiul special al Uniunii Scriitorilor (1986, 1989), Premiul Herder (1988), Premiul ''Adelaide Ristori'', pentru activitatea culturală din Italia (1993, Roma); Premiul internaţional "Pleiade" pentru colaborarea între popoare (1994, Roma). De asemenea, a fost decorată cu Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de Comandor (1978), Ordinul bulgar ''Sf. Chiril şi Metodiu'' (1977), Ordinul naţional ''Pentru Merit'' (2003).

La 1 martie 1974, a devenit membru corespondent al Academiei Române, apoi, din 22 ianuarie 1990, membru titular, iar în perioada 2 februarie 1990 -18 februarie 1994 a fost vicepreşedinte al acestei prestigioase instituţii.

După 1989 s-a retras la Mănăstirea Văratec din judeţul Neamţ, iar în 2005 s-a călugărit, devenind Maica Benedicta. Un an mai târziu, la 5 mai 2006, a murit la Mănăstirea Văratec şi a fost înmormântată la Mănăstirea Putna.

În anul 2007, a fost înfiinţată Fundaţia "Credinţă şi Creaţie. Acad. Zoe Dumitrescu-Buşulenga - Maica Benedicta", cu scopul de a cultiva moştenirea spirituală şi culturală a reputatului critic şi istoric literar. Fundaţia a organizat, la Mănăstirea Putna, simpozioanele internaţionale "Tradiţie spirituală românească şi deschidere universală" (2007), "Epoca noastră, tensiunea etic - estetic" (2008) şi "În căutarea Absolutului: Eminescu" (2009).

La 8 octombrie 2008, Academia Română şi Fundaţia ''Credinţă şi creaţie. Academician Zoe Dumitrescu-Buşulenga - Maica Benedicta'' a organizat lansarea, la Bucureşti, a volumului postum ''Contemporanii mei. Portrete'' şi a publicaţiei anuale ''Caietele de la Putna''. Volumul ''Contemporanii mei. Portrete'' ne dezvăluie o jumătate de secol de amintiri, în 400 de pagini, 44 de portrete ale contemporanilor făcute cu admiraţie, respect şi înţelegere, încercând să ofere noilor generaţii modele demne de urmat.

Fundaţia "Credinţă şi Creaţie. Acad. Zoe Dumitrescu-Buşulenga - Maica Benedicta", în colaborare cu Biblioteca Naţională a României, a organizat, la 11 ianuarie 2013, evenimentul intitulat "Devoţiune şi acuitate exegetică", dedicat în egală măsură lui Mihai Eminescu şi academicianului Zoe Dumitrescu-Buşulenga.

În aprilie 2016, la împlinirea a zece ani de la moarte, Muzeul Naţional al Literaturii Române, în colaborare cu Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă şi Institutul de Istorie şi Teorie Literară "G. Călinescu", a organizat o evocare Zoe Dumitrescu-Buşulenga, la care au participat academicianul Eugen Simion, istoricii literari Silviu Angelescu şi Nicolae Mecu, dar şi protosinghel Dosoftei Dijmărescu de la Mănăstirea Putna. AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Alexandru Cojocaru)

* Explicaţie foto din deschidere: Zoe Dumitrescu-Buşulenga, istoric literar, membru şi vicepreşedinte al Academiei Române, Bucureşti, 10 ianuarie, 1991.