Ştefan Rusu, cei mai mare luptător de greco-romane pe care l-a avut România, a obţinut medalii olimpice, titluri mondiale şi europene, impunându-se pe plan naţional şi internaţional. Mai bine de un deceniu, românul Ştefan Rusu a dominat competiţiile internaţionale la lupte greco-romane.

S-a născut la 2 februarie 1956, la Rădăuţi, într-o familie modestă, fiind cel mai tânăr dintre cei cinci copii ai familiei. A înţeles că trebuie să muncească cu dăruire pentru a putea să îşi îndeplinească visul. La 9 ani păşea pentru prima dată într-o sală de lupte, cu prilejul unei demonstraţii în oraşul natal, cerând atunci antrenorului de la clubul local să-l primească la antrenamente pentru a îmbrăţişa acest sport olimpic.

În cariera sa avea să lupte la categoriile de 68 şi la 74 de kg. A devenit pentru prima dată campion naţional în 1975, iar din acel moment avea să domine la categoria la care concura întrecerea internă, obţinând până în 1987, în total, 13 titluri naţionale.

Anul 1976 avea să fie momentul lansării sale internaţionale, când la o vârstă tânără obţine argintul la campionatul european de la Leningrad şi argintul olimpic la ediţia de la Montreal, după un meci redutabil cu luptătorul sovietic Suren Nalbandyan. Patru ani mai târziu, cu prilejul ediţiei Jocurilor Olimpice desfăşurate la Moscova, Ştefan Rusu avea să îl învingă în semifinale pe luptătorul local, acelaşi Suren Nalbandyan care-i luase cea mai importantă medalie olimpică în Canada, şi să ajungă în finală unde obţine aurul olimpic pentru România, într-o competiţie cu cei mai redutabili adversari din lume. La ediţia Jocurilor Olimpice de la Los Angeles, din 1984, luptătorul Ştefan Rusu avea să se claseze pe treapta a treia a podiumului, obţinând bronzul olimpic, potrivit https://www.olympic.org.

A fost campion european în anii 1978, 1979, 1980, 1981 şi 1985; vicecampion european în 1976 şi 1977 şi a ocupat, de asemenea, treapta a treia a podiumului la ediţia din 1981 a campionatelor europene, potrivit volumului ''Enciclopedia Educaţiei Fizice şi Sportului din România'' (Volumul I, Editura Aramis, 2002).

În 1978 şi în 1982 a fost campion mondial, vicecampion mondial în 1985 şi a luat locul III la ediţia din 1981. A luat aur la Jocurile Mondiale Universitare de la Bucureşti, din 1981.

Pe durata anilor competiţionali, a strâns 315 puncte şi 16 medalii, fiind unul dintre cei mai titraţi luptători români până în prezent, folosind cu înaltă eficienţă procedeele tur de braţ şi aruncarea laterală, menţionează ''Enciclopedia Educaţiei Fizice şi Sportului din România''.

Ştefan Rusu s-a dedicat carierei de antrenor, coordonând activitatea sportivă de profil în cadrul clubului sportiv municipal din oraşul natal, a antrenat şi în Turcia şi a fost, de asemenea, antrenor secund al lotului naţional de lupte. Este maestru emerit al sportului, iar în anul 2000 a fost decorat cu Ordinul Naţional ''Pentru Merit'' în grad de ofiţer. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Cristian Anghelache, editor online: Irina Giurgiu)

Sursa foto: mannheimer-morgen.de