Fernando de Magellan (Fernao de Magalhaes), navigatorul care a realizat prima expediţie în jurul lumii, s-a născut în oraşul Oporto, Portugalia, în 1480, într-o familie de nobili. La vârsta de 10 ani, a devenit paj al reginei. A studiat la Şcoala de paji a reginei Leonora din Lisabona şi a fost interesat de texte despre cartografie, astronomie şi de navigaţie după poziţia stelelor, potrivit www.biography.com.

Înrolat ca soldat, a fost rănit de trei ori. În timpul unei misiuni în Maroc, în 1513, a fost rănit, fapt ce avea să-i provoace o infirmitate tot restul vieţii. După zece ani de expediţii, din care patru au fost dedicate ocolirii Capului Bunei Speranţe, a străbătut oceanele Atlantic şi Indian, ajungând în Africa, India şi Malayezia. Cunoştinţele geografice impresionante, pe care le-a acumulat, le considera secrete.

Refuzat de regele Portugaliei pentru o ofertă de angajare, a ajuns, în 1517, în Valladolid, unde îşi avea reşedinţa regele Spaniei Carol I (1516-1556). Primit de cardinalul Jimenez, a expus planul de reluare a proiectului lui Columb, de identificare a unui nou drum spre Indii, trecând pe lângă coasta de sud a Americii, neutilizând ruta ce ocolea Capul Bunei Speranţe.

Propunerea lui Magellan i-a încântat pe rege şi pe cardinal, obţinând susţinerea Consiliului Regal. S-a semnat o înţelegere între Magellan şi Coroana spaniolă, conform căreia navigatorul devenea amiralul flotei spaniole de explorare şi guvernator al eventualelor pământuri descoperite în urma expediţiilor. Magellan a semnat un contract cu regele Spaniei la 22 martie 1518 - "Capitulaţia", potrivit căruia suveranul se obliga să echipeze cinci corăbii în scopul de "a face descoperiri", conform volumului "Cu Magellan în jurul lumii" (Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1960).

Flota sa era formată din cinci nave şi dispunea de 18 tunuri. Nava amiral a lui Magellan se numea "Trinidad". Celelalte nave erau conduse de căpitanii: Juan de Cartagena - "San Antonio"; Luis de Mendoza - "Victoria", Gaspar de Quesada - "Concepcion", Joao Serrao - "Santiago". Cel din urmă căpitan avea să publice mai târziu povestea întregii expediţii, la care au participat şi navigatorul Elcano, cunoscut în acea perioadă, şi numeroşi preoţi.

Expediţia a început din portul San Lucar, la 20 septembrie 1519, cu un echipaj total de 256 de oameni, şi la 26 septembrie 1519 avea să ajungă la Teneriffa. După o călătorie dificilă, la 13 decembrie 1519 a ajuns în locul cunoscut astăzi drept Golful Rio de Janeiro, unde şi-a refăcut proviziile.

A navigat apoi de-a lungul coastei, ajungând, la 10 ianuarie 1520, pe râul Rio de la Plata, după care a schimbat cursul expediţiei spre sud, ajungând în portul San Julian, la 31 martie 1520, potrivit volumului ''Magellan'' (Stefan Zweig, Editura Tineretului, 1959).

Prezenţa flotei în San Julian a consemnat desfăşurarea unui complot din partea căpitanilor navelor faţă de conducătorul expediţiei. Echipajele, susţinute de căpitanii lor, se plângeau de condiţiile expediţiei şi insistau să se întoarcă în Spania. Magellan a trimis oameni de încredere să înjunghie doi căpitani de nave, pe Mendoza şi pe Quesada, iar pe Cartagena l-a lăsat împreună cu un preot pe uscat. A urmat pierderea navei "Santiago", însă echipajul a fost distribuit spre celelalte nave. Flota părăseşte Golful San Julian şi, navigând de-a lungul coastei, a ajuns, la 21 octombrie 1520, la capul din nord-estul strâmtorii, care avea să poarte, ulterior, numele navigatorului portughez. Acest loc avea să fie denumit de Magellan - "Capul Fecioarelor".

La 27 noiembrie 1520 a ajuns la Capul Victoriei, numit astfel potrivit uneia dintre navele expediţiei sale, intrând apoi în Oceanul Pacific.

Nava "San Antonio" avea să părăsească expediţia şi să pornească în căutarea lui Juan de Cartagena. După ce a fost rostit un "Te Deum" şi corăbiile au fost reparate şi proviziile refăcute, Magellan a navigat spre nord-vest, hotărât să ajungă în Indii. A navigat trei luni şi douăzeci de zile fără să descopere zone de uscat. Proviziile erau aproape epuizate, dar la 6 martie 1521 a zărit insulele Ladrone. Zece zile mai târziu a descoperit insulele Samar din arhipelagul Filipinelor. A stabilit câteva opriri, pe insula Massawala la 28 martie 1521 şi, ulterior, pe insula Cebu la 7 aprilie 1521. Încercările sale hotărâte de a-i converti pe băştinaşi la creştinism au generat asasinarea sa. Magellan a murit pe insula Mactan, din arhipelagul Filipinelor, la 27 aprilie 1521.

Ocolul lumii a fost încheiat de Sebastian Elcano, prieten de încredere al lui Magellan şi căpitan al navei "Victoria". Ambarcaţiunea a ajuns în Spania cu un echipaj de numai 18 oameni, ancora fiind aruncată la Sevilla, la 8 septembrie 1522. Întreaga expediţie, realizare excepţională a navigatorului portughez Magellan, a dovedit sfericitatea Pământului şi posibilitatea navigării în jurul acestuia. AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Liviu Tatu, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: Fernando Magellan/Facebook