Ansamblul aşezărilor monastice din Iran, aflate în nord-vestul ţării, reunesc construcţii monahale ale creştinilor armeni, fiind vorba de aşezăminte dedicate Sf. Tadeu şi Sf. Ştefan, precum şi Capela Dzordzor. Aceste edificii, dintre care cea mai veche închinată Sfântului Tadeu datează din secolul al VII-lea, reprezintă dovezi ale valorii universale extraordinare ale arhitecturii şi tradiţiilor decorative armene, potrivit http://whc.unesco.org. Poartă dovada unor importante interferenţe cu alte culturi regionale, în special bizantină, ortodoxă şi persană. Ansamblurile, datând perioadei secolelor VII-XIV, aparţin de Biserica Apostolică Armeană din Iran.

Situate în sud-estul periferiei principalei zone a spaţiului cultural armean, mănăstirile constituie un centru major pentru diseminarea culturii în regiune. Acestea sunt ultimele rămăşiţe regionale ale acestei culturi care se află încă într-o stare mulţumitoare în ce priveşte integritatea şi autenticitatea. Mai mult, privite ca locuri de pelerinaj, ansamblurile mănăstireşti sunt martori vii ai tradiţiilor religioase în decursul secolelor, potrivit http://whc.unesco.org.

Mănăstirile au supravieţuit unei perioade îndelungate, în care au suferit numeroase distrugeri, exercitate de natura umană sau ca rezultat al dezastrelor naturale. Au fost reconstruite de câteva ori pentru păstrarea tradiţiilor culturale armene. Astăzi, reprezintă singurele edificii ale culturii armene în această regiune. Mănăstirea care poartă hramul Sfântului Tadeu găzduieşte presupusul mormânt al celui care a fost apostolul Mântuitorului Iisus Hristos şi, totodată, va reprezenta un loc de o însemnătate valoare spirituală pentru creştini şi alţi rezidenţi ai regiunii. Este, deopotrivă, un loc viu de pelerinaj pentru Biserica Armeană, indică http://whc.unesco.org. Se află aşezată în apropierea graniţei cu Azerbaidjanul şi Armenia. Textele sunt gravate în armeană şi Sfânta Cruce este sculptată în zidurile de piatră ale mănăstirii, care este cunoscută şi sub denumirea Biserica Neagră. Exteriorul este bogat în decoraţiuni, multe dintre acestea aparţin secolului al XIX-lea. Sunt prezente sculpturi, la diferite înălţimi, care înfăţişează pe cei 12 apostoli, regi locali şi personalităţi locale aparţinând folclorului iranian, potrivit https://www.worldheritagesite.org.

Pe fondul lucrărilor pentru construirea unui baraj, Capela Dzordzor a fost reamplasată şi reconstruită, avându-se grijă, în principal, pentru păstrarea autenticităţii edificiului, conform http://whc.unesco.org.

Cadrul legal de protejare al ansamblurilor monastice funcţionează adecvat potrivit legislaţiei naţionale în materie, fiind într-o bună stare de conservare. Planul de administrare furnizează condiţiile necesare pentru protejarea pe termen lung a proprietăţii şi expresiei valorii sale universale extraordinare.

Din 2008, ansamblurile monahale armene din Iran sunt protejate de legislaţia internaţională în materie, fiind parte a Patrimoniului Mondial UNESCO. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Anda Badea)