Violonistul şi dirijorul Yehudi Menuhin, considerat unul dintre cei mai importanţi muzicieni ai secolului XX şi cel mai cunoscut dintre discipolii lui George Enescu, considera că "vioara, prin claritatea senină a sunetului său, ne ajută să ne păstrăm în bătaia vântului, ca o lumină în noapte, o busolă în furtună, ne arată o cale spre un rai de sinceritate şi respect", conform site-ului www.menuhin.org.

Muzicianul s-a născut la New York, la 22 aprilie 1916. Primele lecţii de vioară le-a luat în 1921, studiind timp de doi ani cu Sigmund Anker. În acelaşi an a susţinut primul spectacol la un concert al elevilor.

În 1925 a susţinut primul său recital (cu Louis Persinger la pian, al cărui discipol devenise din 1923), la San Francisco.

Debutul concertistic a fost în 1926, cu "Simfonia spaniolă" de Édouard Lalo, la Manhattan Opera House, fiind acompaniat de Orchestra din San Francisco condusă de Louis Persinger. În acelaşi an a plecat, pentru prima dată, împreună cu familia în Europa.

Referindu-se la începutul carierei sale de muzician, Menuhin mărturisea: "Când am început era instinct pur. Am avut îndemânarea, darul, voinţa", menţionează site-ul www.menuhin.org.

Anul 1927 a fost marcat de două concerte susţinute la Paris, cu Orchestra Lamoureux condusă de Paul Paray, când a cântat "Simfonia spaniolă", şi Concertul pentru vioară de Ceaikovski, dar şi de începerea studiilor cu violonistul şi compozitorul român, George Enescu, atât la Paris, cât şi în România. Enescu a influenţat profund stilul său de interpretare şi i-a fost prieten pe tot parcursul vieţii, menţionează site-ul www.britannica.com.

În perioada adolescenţei, Menuhin a susţinut numeroase concerte, câştigând admiraţia atât pentru tehnica sa de execuţie, cât şi pentru interpretarea muzicală. Artistul credea cu convingere că muzica sa este o formă de vindecare umană, prin care orice om reuşeşte să se împace cu sine.

În 1935, a efectuat un turneu mondial, care a inclus Australia, Noua Zeelandă, Africa de Sud şi Europa, susţinând 110 concerte în 72 de oraşe. Un an mai târziu, s-a retras din activitatea concertistică şi, timp de 18 luni, s-a dedicat studiului.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Menuhin a susţinut aproximativ 500 de concerte pentru trupele aliate, iar în 1945, împreună cu Benjamin Britten, compozitor, a plecat în Germania pentru o serie de concerte.

Muzicianul s-a stabilit la Londra, în 1959, iar în 1963 a deschis Menuhin School Yehudi pentru copiii cu talent muzical din Stoke d'Abernon, districtul Surrey. De asemenea, în perioada anilor '60, Menuhin şi-a lărgit sfera muzicală şi a început să colaboreze cu cele mai mari orchestre ale lumii, în calitate de dirijor.

Totodată, a prezidat festivalurile anuale de muzică de la Gstaad, Elveţia (1957); Bath (1959-1968) şi Windsor (1969-1972), Marea Britanie. În 1966, la Bath, şi în 1967, la Organizaţia Naţiunilor Unite, Menuhin a susţinut un duet instrumental cu sitaristul şi compozitorul indian, Ravi Shankar. A interpretat şi jazz, realizând înregistrări cu violonistul Stéphane Grappelli.

Pe lângă muzică, Menuhin a fost pasionat şi de literatură. El a scris o colecţie de eseuri - "Theme and Variations" (1972), lucrări de educaţie muzicală -"Violin: Six Lessons" (1972) şi "Violin and Viola" (1976, împreună cu William Primrose şi Denis Stevens), "The Music of Man" (1979, împreună cu Curtis W. Davis) şi o autobiografie - "Unfinished Journey" (1977, reeditată în 1997).

Muzicianul a fost pasionat şi de artă, politică, psihologie şi filozofie, fiind deseori implicat în apărarea cauzelor umanitare, ecologice şi ale drepturilor omului. Timp de şase ani a prezidat Consiliul muzical internaţional UNESCO (1969-1975), multiplicând eforturile umanitare şi ajutând la colaborarea între muzicieni. A apărat cauza diverşilor artişti şi intelectuali persecutaţi de regimurile totalitare, cum ar fi violoncelistul rus Mstislav Rostropovitch, a scriitorului dizident rus, Aleksandr Soljeniţîn, sau al pianistului argentinian, Miguel Ángel Estrella. Pentru activitatea sa de militant în favoarea păcii la nivel mondial, a fost numit ambasador al bunăvoinţei la UNESCO în 1992, conform site-ului www.allmusic.com.

În 1994, Yehudi Menuhin a lansat MUS-E19, un program european de educaţie în domeniul artelor, care se derulează în mai multe ţări europene şi vizează dezvoltarea creativităţii copiilor, prevenind violenţa şi rasismul.

Pe lângă cetăţenia americană, a dobândit ulterior şi cetăţenie elveţiană (1970) şi britanică (1985), fiind înnobilat în Marea Britanie cu titlul de Lord Menuhin of Stoke d'Abernon. Sir Yehudi Menuhin a avut una dintre cele mai lungi şi prestigioase cariere muzicale ale secolului al XX-lea.

Menuhin a avut o importantă influenţă în impunerea creaţiei enesciene la nivel internaţional, mărturisind, în numeroase ocazii, cât de importantă a fost influenţa lui George Enescu asupra sa. Un eveniment de excepţie l-a constituit vizita lui Yehudi Menuhin la Bucureşti, în 1946, când a venit să-l vadă pe profesorul său, George Enescu. Cu acea ocazie, a susţinut o serie de concerte simfonice şi de cameră. La prima ediţie a Festivalului Enescu din 1958, Menuhin a cântat Dublul Concert pentru vioară de J.S.Bach, împreună cu David Oistrah. Ulterior, Yehudi Menuhin a mai fost oaspete al Festivalului Internaţional "George Enescu" şi la alte ediţii.

Artistul a murit la 12 martie 1999, în spitalul Martin Luther din Berlin. AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Ionela Gavril)

Sursa foto: Yehudi Menuhin/Facebook.com