La 15 aprilie, cu începere de la ora 19.00, poate fi vizionat online, spectacolul "Blestemul iubirii", o producţie a Teatrului Evreiesc de Stat, notează mystage.ro.

Piesa scrisă în 1905, de Iacob Gordin, unul dintre clasicii dramaturgiei evreieşti, prezintă povestea unei familii tradiţionale de la începutul secolului al XX-lea. Familia, în încercările prin care trece pentru a se adapta marilor schimbări ale secolului şi modernităţii, înfruntă mai multe drame, legate într-un fel sau altul de destinul Bertei. Femeie inteligentă şi cu mult caracter, Berta are un punct vulnerabil, respectiv un handicap fizic. "Blestemul iubirii" este o poveste despre iubire şi sacrificiul din iubire, care poate merge până la renunţarea la viaţă, se arată în prezentarea piesei.

Spectacolul, susţinut în limba idiş (cu titrare în limba română), a avut premiera la 10 mai 2012, regizor fiind Kincses Elemer, care declara cu acest prilej: "(...) Vă propunem o scufundare în Marea... Dragostei. Noi, câţiva artişti, ne scufundăm în această Ťmareť formidabilă. Încercăm să ajungem chiar până la fund. Ce ne-aşteaptă acolo? Poate că ne va mângâia pe frunte un Înger, ori poate că în bezna adâncimilor ne-aşteaptă Diavolul. Oricum, trebuie să avem curajul de a-l privi în ochi.", potrivit teatrul-evreiesc.com.ro.

Clara Labancz semnează scenografia iar din distribuţie fac parte actorii: Monica Pricopi (Berta), Cornel Ciupercescu (Samuel Aşkenazi), Iolanda Covaci / Alina Tomi (Ida), Marius Călugăriţa (Bernard), Luana Stoica / Cristina Cîrcei (Sofia), Alexandra Fasolă (Nina), Nicolae Călugăriţa (Şloime Huţ), Mirela Nicolau (Sara Hinde), Veaceslav Grosu / Mihai Prejban (Tolie), Mircea Dragoman (Luis Karşonski).

Iacob Gordin a fost, după Avram Goldfaden, al doilea mare nume al teatrului idiş din faza lui de început, considerat în enciclopedii şi lucrări de specialitate drept un important reformator al dramei idiş, arată teatrul-evreiesc.com.ro.

Dramaturg şi jurnalist, Iacob Gordin s-a născut în Mirgorod, Ucraina, la 1 mai 1853. Autodidact, nu a avut noroc în micile afaceri pe care le-a întreprins, în schimb a muncit în agricultură, a fost docher, actor în cadrul unei trupe itinerante. În tot acest timp el a scris articole pentru presa rusă. S-a stabilit, într-un final, în Kirovograd, devenind profesor la o şcoală locală evreiască.

În 1880, a pus bazele grupului "Frăţia spirituală biblică", care vedea în agricultură singura ocupaţie sănătoasă şi virtuoasă. Însă, eforturile sale de a construi o colonie agricolă au eşuat. În 1891, poliţia ţaristă a decis desfiinţarea grupului. Avertizat la timp, Iacob Gordin a reuşit să fugă în SUA, stabilindu-se la New York. Obligaţiile familiale, o soţie însărcinată şi opt copii de întreţinut (care, în timp, au devenit 14), l-au făcut pe Gordin să apeleze la jurnalism; curând a început să scrie pentru cotidianul "Di Arbeter Tsaytung". Când această măsură s-a dovedit insuficientă pentru a-şi susţine familia în creştere, s-a orientat spre dramaturgie. Înainte de sosirea sa în America, la 38 de ani, Gordin nu scrisese niciodată în idiş şi nici nu scrisese, vreodată, o piesă, notează encyclopedia.com.

Prima sa dramă "Siberia" (1891), deşi o piesă de ucenic, dezvăluie multe dintre acele calităţi pentru care Gordin urma să câştige titlul de "reformator al scenei idiş". Teatrul idiş, aşa cum l-a găsit Gordin, era unul burlesc vulgar al "operetelor istorice" absurde şi de prost gust. În "Siberia", la fel ca în toate piesele lui Gordin, personajele vorbesc mai degrabă idişul colocvial decât pretenţiosul idiş germanizat. Gordin a disciplinat actorii comici de improvizaţie şi a interzis, sau cel puţin a modificat cuplurile ritmate, rutina cântec-dans. A construit suspans în piesele sale şi a făcut spectacolul secundar acţiunii dramatice.

Primul său succes popular "The Yiddish King Lear" (1892) i-a întregit reputaţia şi a adăugat un plus de strălucire carierei actoriceşti a lui Jacob P. Adler, distribuit în rolul principal. A creat roluri principale pentru Adler, în "The Wild Man" (1893) şi "Elisha ben Abuye" (1906), pentru Keni Liptzin, în "Mirele Efros" (1898), "The Slaughter" (1899), "Khasye the Orphan Girl" (1903), pentru Bertha Kalish, în "Sappho" (1899) şi "Kreutzer Sonata" (1902).

A mai scris: "God, Man, and Devil" (1900), "The Oath" (1900) şi "Homeless" (1907). Aproape un sfert din piesele sale au fost tipărite, foarte multe au rămas în manuscris sau au fost pierdute. Gordin a scris, de asemenea, piese într-un act, în mare parte pentru a încuraja interpreţii amatori, precum şi eseuri importante despre teatru. De asemenea, a scris intensiv pentru presă.

În cei 18 ani petrecuţi în America, Gordin a scris peste 100 de piese pentru scena idiş, dintre care majoritatea au fost uitate. Cu toate acestea, el trebuie considerat cea mai importantă influenţă formativă, după Avram Goldfaden, în istoria teatrului modern idiş.

A murit la 11 iunie 1909. Cele patru colecţii de bază ale operei sale sunt: "J. G.'s Stories" (1908), "Works" (4 vol., 1910), "J.G.'s Dramas" (2 vol., 1911), "J.G.'s One Act Plays" (1917). AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Ruxandra Bratu, editor online: Simona Aruştei)