Pictorul Theodor Pallady, fiul lui Iancu Pallady şi al Mariei Cantacuzino, s-a născut la 11 aprilie 1871, la Iaşi. Copilăria şi-a petrecut-o la moşia părintească de la Perieni şi la Iaşi. După o perioadă de instruire cu un perceptor francez, la vârsta de 12 ani a intrat la Liceul "Sf. Gheorghe" din Bucureşti, unde l-a avut ca profesor de desen pe pictorul de origine austriacă Fidelis Walch.

În 1886, s-a înscris la Şcoala de Poduri şi Şosele din Bucureşti, apoi la Politehnica din Dresda (1887-1889). A luat, în particular, lecţii de desen şi pictură de la artistul german Erwin Oehme, care, intuindu-i înzestrarea artistică, l-a sfătuit să plece la Paris. Doi ani mai târziu, a abandonat politehnica şi a plecat la Paris.

Pallady lucrează în atelierul lui Arman Jean (1889-1891), intrând apoi la Şcoala de arte frumoase din Paris. În 1892, a trecut în atelierul lui Gustave Moreau, unde i-a avut colegi, printre alţii, pe Matisse, Rouault, Manguin, Camoin, Jean Puy. După moartea lui Moreau (1897), rămâne încă doi ani în acelaşi atelier lucrând cu Aimé Morot şi apoi cu Fernand Cormon, frecventând, în acelaşi timp, clasa lui Puvis de Chavannes, indică volumul "Pictura românească în imagini" (Editura Meridiane, Bucureşti, 1976).

Debutul în viaţa artistică l-a realizat în 1900, prin expunerea unei lucrări în cadrul pavilionului român de la Expoziţia universală de la Paris.

Întors în ţară, în 1904, a expus la Ateneul Român şi în cadrul saloanelor oficiale. A expus şi la Bienala de la Veneţia în anii 1924, 1940, 1942. Creaţia lui Pallady s-a impus în conştiinţa artistică a vremii printr-o activă prezenţă publică. A deschis 17 expoziţii personale la Bucureşti şi la Paris.

Din creaţia sa, apreciată atât de public, cât şi de critică, amintim lucrările: "Citind din Baudelaire", "'În faţa şemineului", "Nud în fotoliu", "Fotoliu albastru", "Nud", "Armonie", "Odaliscă", "Autoportret", "Nud interior", "Compoziţie", "Infinit", "Natură moartă cu pepene şi smochine", "Natură moartă cu flori roşii".

Întreaga operă a lui Pallady este împlinită sub semnul formei frumoase, pure şi spirituale, plină de eleganţă şi simplă. Intenţia acestei forme preexistă conţinutului ce avea să se dezvolte în armonie cu ea. Datorită însuşirilor cultivate mai întâi în domeniul ştiinţei, el a putut să-şi adapteze, fără stricteţe, forma unui conţinut deja gata constituit. Semnificaţia şi sensibilitatea lumii urbane nu au fost până la el prinse în imagini picturale care să răscolească imaginaţia. Astfel, creând o nouă poetică, Pallady a influenţat dezvoltarea ulterioară a artei româneşti, potrivit însemnărilor din albumul "Theodor Pallady", de Raoul Şorban (Editura Meridiane, Bucureşti, 1968).

A fost distins cu Marele Premiu al Juriului Salonului Oficial din 1926.

În perioada celui de-al Doilea Război Mondial a locuit la Paris, având atelierul aproape trei decenii într-o casă din Place Dauphine. Vacanţele şi le-a petrecut deseori în ţară, la Bucium, lângă Iaşi. Din 1940, a trăit la Bucureşti, unde a murit la 16 august 1956, după ce împlinise 85 de ani. AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Cristian Anghelache, editor online: Ady Ivaşcu)