Artist exigent cu sine şi cu lucrările sale, Gheorghe Anghel a produs o operă relativ restrânsă, notează "Dicţionarul sculptorilor din România".

În arta românească, s-a făcut cunoscut pe neaşteptate, cu ocazia primei sale expoziţii bucureştene, în 1943, când a expus sculpturi în lut ars, "de un primitivism goticizant, înfăţişând siluete văzute frontal, de o verticalitate rigidă, dar şi portrete de un clasicism neacademic, de o adâncă vibraţie umană", potrivit sursei citate.

S-a născut la 22 august 1904, la Turnu Severin.

A fost student neînmatriculat la clasa lui Dimitrie Paciurea, la Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Bucureşti. Între anii 1924-1937, Gheorghe Anghel a trăit la Paris. Aici a frecventat atelierul lui Antoine Injalbert, la École Nationale des Beaux-Arts şi, pentru o foarte scurtă perioadă, atelierul lui Constantin Brâncuşi, cu care însă nu se înţelegea; a lucrat în atelierul antreprenorului de sculptură Minazzoli (1925-1928) şi sculptură decorativă în atelierul arhitectului bucureştean Alexandru Delanof, stabilit la Paris.

Din punct de vedere tematic, opera lui Gheorghe Anghel se poate împărţi în trei mari categorii: maternitatea, portretul şi geniul.

Gheorghe Anghel a început să facă portrete de timpuriu, fără să urmărească atât asemănarea cu modelul, cât o adecvare interioară căutată cu grijă în modelarea trăsăturilor. Tema geniului se suprapune preocupării pentru portret, tot aici pot fi grupate şi reliefurile: Moartea poetului (1938) şi Din viaţa unui geniu, care gravitează în jurul seriei de portrete pe care i le face poetului Mihai Eminescu.

Ultimul portret, statuia lui Mihai Eminescu din faţa Ateneului, este şi ultima lucrare a lui Gheorghe Anghel. S-a stins din viaţă la 7 aprilie 1966.

Sculptorului Gheorghe Anghel i-au fost conferite o serie de distincţii, precum: premiul Anastase şi Elena Simu (1940); "Meritul Cultural" (1947); maestru emerit al artei (1959); Ordinul Muncii cl. II (1964); artist al poporului (1966). (sursa: "Dicţionarul sculptorilor din România" - secolele XIX-XX, vol. I, coordonator Ioana Vlasiu, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2011 - www.arhiva-brezianu.ro) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu, editor online: Ady Ivaşcu)