Matematicianul Simion Stoilow, considerat întemeietor al şcolii româneşti de matematică modernă, s-a născut la 2/14 septembrie 1887, la Bucureşti. Şi-a făcut studiile liceale la Craiova, apoi a urmat cursurile Facultăţii de Ştiinţe de la Sorbona (1907-1914).

În 1916 a devenit doctor în ştiinţe matematice, iar în 1919 a susţinut examenul de docenţă la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Iaşi, potrivit dicţionarului "Membrii Academiei Române (1866-2003)" (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003).

A fost conferenţiar de algebră superioară la Universităţile din Iaşi (1920-1921) şi Bucureşti (1921-1923), profesor de teoria funcţiilor şi algebră superioară la Facultatea de Ştiinţe din Cernăuţi (1923-1929), profesor de analiză matematică la Institutul Politehnic Bucureşti (1939-1941) şi la Catedra de teoria funcţiilor de la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti (1941-1961), al cărei rector a fost între 1944-1945.

De asemenea, a fost director al Institutului de Matematică al Academiei Române (1954-1961) şi ambasador al României în Franţa (1946-1948), potrivit sursei citate.

Simion Stoilow este unul dintre creatorii, pe plan mondial, ai teoriei topologice a funcţiilor (cu numeroase şi importante aplicaţii). A iniţiat noi cercetări în matematică prin utilizarea metodelor topologice în studiul funcţiilor de variabilă complexă, a făcut cele dintâi cercetări asupra teoriei ecuaţiilor liniare cu derivate parţiale în domeniul complex, a stabilit soluţiile cvadruplu periodice ale unor astfel de ecuaţii cu coeficienţi constanţi, a studiat funcţiile continue şi derivatele lor etc.

În 1926 a emis o teoremă care-i poartă numele ("teorema Stoilow"), iar în 1933 a obţinut "teorema Hadamard-Stoilow" de echivalenţă globală a două spaţii topologice. Terminologia ştiinţifică internaţională i-a consemnat descoperirile matematice, fiind cunoscute, de exemplu, "suprafeţele Iversen-Stoilow".

Simion Stoilow a fost invitat să ţină conferinţe la Atena, Bruxelles, Hamburg, Helsinki, Montpellier, Moscova, Paris etc. şi a participat la numeroase reuniuni ştiinţifice internaţionale.

A fost membru în colegiul de redacţie al revistei "Compositio mathematica" din Amsterdam, precum şi membru al Societăţilor de matematică din România, Belgia şi Franţa.

Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în numeroase lucrări ştiinţifice, dintre care menţionăm: "Algebra abstractă" (1935), "Despre natura cantităţilor imaginare" (1940), "Curs de analiză matematică" (1940), "Lecţii de algebră superioară. Teoria corpurilor şi teoria lui Galois" (1944), "Teoria funcţiilor de o variabilă complexă" (trei volume, 1954-1958) ş.a.

Matematicianul Simion Stoilow a fost ales membru corespondent, la 25 mai 1936, apoi membru titular, la 24 mai 1945, şi membru titular activ, la 12 august 1948, al Academiei Române. A fost, de asemenea, preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Matematice, Fizice şi Chimice (1948-1955) şi al Secţiei de Ştiinţe Matematice şi Fizice (1955-1961) ale Academiei Române.

A murit la 4 aprilie 1961, la Bucureşti. În prezent, Institutul de Matematică din Bucureşti al Academiei Române îi poartă numele, la fel şi unul dintre premiile pentru ştiinţe matematice pe care le decernează Academia Română. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Gabriela Badea)

* Explicaţie fotografie din deschidere: Sediul Academiei Române