Generalul Eremia Grigorescu, unul dintre cei mai mari comandanţi ai armatei române cu un important rol în războiul pentru întregire naţională, s-a născut la 28 noiembrie 1863, la Târgu Bujor, judeţul Galaţi.

A absolvit Şcoala militară de ofiţeri din Bucureşti, secţia artilerie în 1884 şi Şcoala de Aplicaţie de Artilerie şi Geniu din Bucureşti în 1886, potrivit volumului ''Mica enciclopedie a Marelui Război 1914-1918'' (Corint Educaţional, 2014). A fost trimis la perfecţionare în Franţa, unde a urmat Şcoala Specială de Administraţie pentru Artilerie a ministerului de război al Franţei, precum şi cursuri la facultatea de matematică de la Sorbona. La revenirea în ţară a publicat studiul ''Calculul probabilităţilor cu aplicare la gurile de foc'' devenind consultant în diverse probleme, precum achiziţionarea şi modernizarea materialului de luptă al armatei române sau fortificarea Bucureştilor.

A condus şi s-a implicat în organizarea Pulberăriei armatei de la Dudeşti (1899-1904). În 1905 fost avansat la gradul de locotenent-colonel şi numit în Ministerul de Război, Direcţia Artilerie. S-a remarcat atât ca organizator şi pedagog la conducerea Şcolii de artilerie, geniu şi marină (1907), cât şi ca atent observator la manevrele generale de brigadă.

Sublocotenent la terminarea şcolii militare în 1884, Eremia Grigorescu a urcat în ierarhie, ajungând în preajma intrării României în Primul Război Mondial la gradul de general de brigadă. În 1916, se afla la comanda Diviziei 15 infanterie, care îşi avea sediul în Dobrogea. A participat la confruntările cu armata germano-turco-bulgară în sectorul Arabagi în august 1916. Transferat pe linia Carpaţilor, unde presiunea armatei germano-austro-ungare devenise uriaşă, Eremia Grigorescu a condus bătălia de la Oituz în fruntea unităţii sale, care, sub deviza ''Pe aici nu se trece'', a fost supranumită ''Divizia de fier''. Generalul de divizie Eremia Grigorescu a primit comanda Grupului Oituz-Vrancea (1916-1917), a corpurilor 4 armată (1917) şi 6 armată (iunie 1917) şi, ulterior, a Armatei I (1917). În fruntea acestor unităţi militare a rezistat atacurilor furibunde ale armatei germane conduse de generalul Friderich von Gerock (1916-1917).

Ofensiva armatei germane la Mărăşeşti a început în dimineaţa zilei de 24 iulie/6 august, printr-un violent bombardament de artilerie. După 14 zile de lupte grele, Armata I română, iniţial în cooperare cu câteva divizii ale Armatei a IV-a ruse, au respins puternica ofensivă a armatei germane. Bătălia, prin durata, proporţiile şi intensitatea ei, a fost cea mai mare de pe frontul românesc din tot cursul războiului. Armata I română condusă de generalul Constantin Cristescu (până la 30 iulie/12 august), iar apoi de generalul Eremia Grigorescu, a repurtat una dintre cele mai strălucite izbânzi a războiului de întregire naţională.

Victoria de la Mărăşeşti, unde, alături de ostaşii români şi-au dat viaţa şi ostaşi ruşi şi francezi, a marcat eşecul planului operativ şi strategic german; ofensiva Armatei a IX-a germane a fost oprită la porţile Moldovei. Pierderile trupelor române în morţi, răniţi sau dispăruţi au fost de 610 ofiţeri şi 26.800 soldaţi şi gradaţi. Pierderi însemnate au înregistrat şi trupele ruse, iar cele ale adversarului au fost de 47.000 oameni, morţi şi răniţi.

La sfârşitul bătăliei, notează ''Istoria românilor'' (vol. VII, Editura Enciclopedică, 2003), generalul Eremia Grigorescu, adresându-se ostaşilor de sub comanda sa, sublinia: ''Timp de aproape două luni, prin rezistenţa îndârjită ce aţi opus cu piepturile voastre la Mărăşeşti şi Muncelu năvălirii duşmanului cotropitor, aţi făcut să se întunece visurile de cucerire uşoară a părţii ce ne-a mai rămas din scumpa noastră ţară... La Siret, în focul urii răzbunătoare, nesocotind risipa sângelui, aţi smuls biruinţa cea mare. Aţi făcut să reînvie în mintea tuturor amintirea glorioasă a faptelor străbunilor noştri. Aţi atras admiraţia lumii întregi... Din sângele vostru se va ridica, curat şi măreţ, o ţară românească a tuturor românilor''.

''Mărăşeştii'', după cum afirma în ordinul de zi generalul Eremia Grigorescu, ''au fost mormântul iluziilor germane''. Aici generalul Mackensen a cunoscut ''ce este înfrângerea'' consemnează acelaşi volum amintit mai sus. În acelaşi sens, despre succesul de la Mărăşeşti, comandantul Corpului I rezervă german, generalul Von Morgen, scria: ''Luptele din august (...) au dovedit că românii deveniseră un adversar redutabil. Ei se băteau bine, erau conduşi cu multă dibăcie şi, în special, artileria şi infanteria cooperau mai ordonat''.

A fost decorat, spre sfârşitul războiului (octombrie-noiembrie 1918), cu Ordinul Mihai Viteazul, clasa a II-a, iar generalul Misiunii militare franceze, Henri Mathias Berthelot i-a acordat distincţia ''Legiunea de Onoare''.

A făcut parte din guvernul condus de generalul Constantin Coandă, pentru o perioadă scurtă de timp, în calitate de ministru de război (24 octombrie-28 noiembrie 1918).

Generalul Eremia Grigorescu a murit la scurt timp după încheierea războiului, la numai 55 de ani, scrie ''Dicţionar biografic de istorie a României'' (Ed. Meronia, 2008). A fost înmormântat la Mărăşeşti, mai întâi în cimitirul satului, apoi în incinta marelui mausoleu ridicat între 1923-1938, pe locul unde s-au desfăşurat cruntele bătălii pentru apărarea ţării. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)

Explicaţie fotografie din deschidere: Obiecte de patrimoniu care au aparţinut generalului Eremia Grigorescu, prezentate în cadrul expoziţiei ''Personalităţi ale Marelui Război'', organizată în Holul Oglinzilor din Palatul Victoria, 26 octombrie 2016