"Poştaşul sună întotdeauna de două ori" ("The Postman Always Rings Twice") este un roman negru, de suspans, scris de americanul James Mallahan Cain (1892-1977).

Cartea a fost publicată în 1934. Din cauza scenelor "fierbinţi" şi violenţei, a fost interzisă, iniţial, în Boston, Massachusetts.

Frank Chambers, un pierde-vară, ajunge din întâmplare la un modest restaurant de la marginea unui drum de ţară din California. Acesta le aparţine soţilor Papadakis, adică Nick şi Cora. El este mult mai în etate decât ea, Cora căsătorindu-se mai degrabă din lipsa unei alte perspective. Cora îşi dispreţuieşte atât viaţa monotonă, cât şi soţul.

Frank devine, prin bunăvoinţa lui Nick, angajat la restaurant, iar între el şi Cora se dezlănţuie o relaţie pasională. La scurt timp, cei doi încep să pună la cale un plan de a-l ucide pe Nick şi de a rămâne împreună. Prima tentativă nu reuşeşte, din cauza unor circumstanţe neprevăzute, dar cea de-a doua, un accident de maşină, duce la rezultatul dorit. Nu fără complicaţii ulterioare, căci autorităţile încep să aibă dubii şi să-i ancheteze pe cei doi amanţi. Relaţia dintre aceştia se destramă, cei doi întorcându-se unul împotriva celuilalt. Printr-un artificiu avocăţesc, însă, ei reuşesc să scape de acuzaţii.

Dar tocmai când relaţia dintre Frank şi Cora părea să se îndrepte în direcţia cea bună, un accident de maşină, de data aceasta realmente întâmplător, îi curmă viaţa Corei şi îi aduce lui Frank condamnarea, în acest caz pe nedrept, la moarte.

Dincolo de suspansul şi de turnurile neaşteptate ale firului narativ, "Poştaşul sună întotdeauna de două ori" a fost considerată o exemplificare o ideii că omul nu îşi poate ocoli destinul, nu poate evita ceea ce îi este scris. Nick Papadakis scapă de prima tentativă de omor, dar nu şi de a doua, Frank şi Cora scapă basma curată după uciderea lui Frank, dar sunt pedepsiţi, în final, cu moartea în urma unui accident, aparent, stupid.

Titlul romanului a ridicat multe semne de întrebare, având în vedere că de-a lungul firului narativ nu apare în scenă niciun poştaş. O teorie plauzibilă a fost cea conform căreia James Cain făcea trimitere la epoca Victoriană, atunci când poştaşii anunţau veştile urgente şi, de cele mai multe ori, negative, sunând de două ori.

Cartea "Poştaşul sună întotdeauna de două ori" a fost ecranizată de şapte ori, una dintre versiunile cele mai de succes fiind cea din cea din 1946, cu Lana Turner şi John Garfield în rolurile principale, potrivit www.imdb.com. AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Liviu Tatu, editor online: Anda Badea)