Arhitectul Petre Antonescu s-a născut la 29 iunie 1873, la Râmnicu Sărat, judeţul Buzău.A făcut cursuri liceale la Bucureşti, apoi s-a înscris la Facultatea de Drept din Bucureşti, pe care avea să o abandoneze pentru a se dedica artelor plastice. A plecat apoi, în 1893, la Paris, unde a urmat cursurile Şcolii Naţionale de Arte Frumoase. Înainte de absolvirea acesteia, a întocmit proiectul unuia dintre pavilioanele României la Expoziţia Internaţională de la Paris (1900), o lucrare în stil românesc, pentru care a primit distincţia "Officier de l'Académie", potrivit dicţionarului "Membrii Academiei Române (1866-2003)" (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003).

În perioada 1900-1938 a fost profesor la Şcoala Superioară de Arhitectură, devenită apoi Academia de Arhitectură din Bucureşti, iar între anii 1931-1938 a fost şi rectorul acestei instituţii de învăţământ superior.

Personalitate apreciată în ţară şi peste hotare, arhitectul Petre Antonescu a fost unul dintre animatorii mişcării pentru renaşterea vechii arhitecturi româneşti şi pentru afirmarea specificului naţional în arhitectură.

După planurile sale au fost construite: Palatul Ministerului Lucrărilor Publice (în prezent sediul Primăriei Municipiului Bucureşti), ridicat între 1906-1910; Palatul Administrativ din Craiova, ridicat între 1912-1913; Palatul Navigaţiei Fluviale din Galaţi, ridicat între 1910-1911, prima clădire din România edificată cu schelet monolit de beton armat; imobilul actualului Institut de Istorie "N. Iorga" (1939); Arcul de Triumf din Bucureşti (1935-1936); imobilul Societăţii Politehnice de pe Calea Victoriei (1927); Vila Oprea Soare, de pe strada Apolodor (1914); complexul Caselor Brătianu din strada Amzei (1908); Conacul Brătienilor (1912-1915).

Alte lucrări ale sale, precum Cazinoul şi Hotelul Postăvarul din Sinaia, sau Palatul Kretzulescu din Bucureşti (1912-1915), vădesc influenţa curentelor neoclasicist şi eclectic de şcoală franceză. (Dicţionarul "Membrii Academiei Române (1866-2003)"). Alte edificii monumentale, precum Palatul Şcolii Române (Accademia di Romania) din Roma (1931) şi Palatul Facultăţii de Drept din Bucureşti (1933-1935), au fost ridicate după principii clasice.

Arhitectul Petre Antonescu este şi autorul proiectelor silozurilor din Constanţa (1912-1914), precum şi al gărilor fluviale din Galaţi (1912-1915) şi Giurgiu (1935-1936).

A scris şi mai multe lucrări, dintre care amintim: ''Monastirea Cozia. Studiu arhitectural'' (1903), ''Arcul de Triumf'' (1929), ''Pentru o renaştere a arhitecturii româneşti'' (1939), ''Renaşterea arhitecturii româneşti'' (1939), ''Clădiri, construcţii, proiecte şi studii'' (1963) ş.a.

A fost membru al Academiei de Litere şi Arte "San Luca" din Roma, preşedinte al Societăţii Arhitecţilor (1912, 1919-1921, 1946-1949) şi al Societăţii Arhitecţilor Diplomaţi (1926-1932), membru al Comisiei Monumentelor Istorice (1904-1938), precum şi membru permanent în Comitetul pentru organizarea congreselor internaţionale de arhitectură. A fost, de asemenea, laureat al Premiului Naţional pentru Arhitectură în anul 1964.

La 30 mai 1936 a fost ales membru de onoare al Academiei Române, devenind ulterior, la 19 mai 1945, membru titular.

Petre Antonescu a murit la 22 aprilie 1965, la Bucureşti. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Irina Giurgiu)