La 11 noiembrie 2018, la Paris, sunt organizate ceremonii dedicate centenarului încheierii Primului Război Mondial pe frontul de vest prin semnarea Armistiţiului de la Compiegne în 1918.

Peste 60 de lideri politici din întreaga lume, preşedinţi şi şefi de guverne, printre care preşedintele SUA, Donald Trump, şi preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, dar şi alţi lideri ai fostelor ţări beligerante participă la evenimentele din capitala Franţei, conform agenţiilor internaţionale de presă.

România este reprezentată la evenimentele dedicate Centenarului Armistiţiului de preşedintele Klaus Iohannis, ca urmare a invitaţiei lansate de omologul său francez, Emmanuel Macron, conform unui comunicat al Administraţiei Prezidenţiale.

În anul 1918, în contextul ieşirii României şi Rusiei din război, Puterile Centrale şi-au concentrat eforturile pe frontul de vest, însă prezenţa forţelor Statelor Unite ale Americii pe acest front a înclinat serios balanţa în favoarea forţelor Antantei.

În toamna acelui an, Bulgaria, Austro-Ungaria şi Imperiul Otoman şi-au manifestat pe rând interesul de semnare a unor înţelegeri care să pună capăt participării lor în Primul Război Mondial, potrivit lucrării Mica Enciclopedie a Marelui Război (1914-1918) (Bucureşti, Editura Corint, 2014).

Astfel, la 29 septembrie 1918, generalul francez Franchet d'Esperey, reprezentând Aliaţii, şi generalul Ivan Lokov, ministrul Andrei Liapchev şi diplomatul Serghei Radev, din partea Bulgariei, au semnat Armistiţiul de la Salonic cu Aliaţii care a pus capăt participării Bulgariei la prima conflagraţie mondială.

A urmat armistiţiul de la 30 octombrie 1918, semnat la bordul vasului britanic Agamemnon, ancorat în portul Moudros din insula Lemnos, Grecia. Armistiţiul a pus capăt prezenţei militare otomane în Primul Război Mondial, încheindu-se astfel luptele din Orientul Mijlociu dintre aliaţi şi forţele otomane.

Austro-Ungaria a semnat la 3 noiembrie 1918 armistiţiul de la Villa Giusti de lângă Padova, care prevedea, printre altele, retragerea forţelor Puterilor Centrale din teritoriile ocupate, inclusiv din România, dezarmarea şi demobilizarea armatei austro-ungare şi dreptul Aliaţilor de a intra pe teritoriul austro-ungar. Documentul semnat nu a făcut referiri la viitorul dublei monarhii şi nici la aspiraţiile naţionale ale popoarelor din cadrul său.

La 2 octombrie 1918, prinţul Max von Baden, noul cancelar german, a avansat posibilitatea deschiderii negocierilor pentru semnarea unui armistiţiu, însă acesta s-a văzut blocat de respingerea venită din partea împăratului Wilhelm al II-lea. În data de 4 octombrie 1918, Max von Baden a anunţat Statele Unite ale Americii asupra oportunităţii deschiderii negocierilor de pace în vederea semnării unui armistiţiu.

Germania a fost cuprinsă de mişcări sociale şi demonstraţii ale membrilor şi aderenţilor Partidului Social Democrat German, împăratul Wilhelm al II-lea a fost părăsit de generalii săi şi a abdicat, plecând apoi în Olanda. La 7 noiembrie 1918 a fost proclamată Republica Germania, zi în care delegaţia germană însărcinată să semneze armistiţiul porneşte în acest sens spre Franţa.

În data de 8 noiembrie 1918, delegaţia germană ajunge cu trenul la Rethondes, în apropiere de Compiegne. Pe o linie paralelă se afla trenul mareşalului Ferdinand Foch, în care s-au şi purtat negocierile. În dimineaţa zilei de 11 noiembrie 1918 a fost semnat armistiţiul care a pus capăt luptelor de pe frontul de vest, documentul fiind semnat din partea Aliaţilor de mareşalul Ferdinand Foch, amiralul Rosslyn Wemyss şi generalul Maxime Weygand, iar din partea delegaţiei germane - de contele Alfred von Oberndoff, ministrul de stat Matthias Erzberger, generalul Wilhelm von Winterfeldt şi căpitanul Ernst Vanselow. Confruntările militare aveau să ia sfârşit la aceeaşi dată la orele 11.00, momentul intrării în vigoare a armistiţiului.

Din acest moment, forţele germane aveau la dispoziţie 15 zile să elibereze Belgia, Franţa, Luxemburg, Alsacia-Lorena, să evacueze districtele din stânga Rinului, iar în dreapta Rinului urma să se instaureze o zonă neutră. Toate forţele germane care fuseseră parte din teritorii precum Austro-Ungaria, România şi Turcia înainte de debutul războiului trebuiau să se retragă în graniţele Germaniei aşa cum figurau ele la data de 1 august 1914. În ce priveşte clauzele financiare, se preciza, printre altele, restituirea aurului românesc şi rusesc care fusese încredinţat Germaniei sau luat de aceasta, conform potrivit www.loc.gov.

Documentul a avut iniţial o valabilitate de 30 de zile, dar a fost reînnoit periodic până la semnarea de către Germania a Tratatului de la Versailles la 28 iunie 1919. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Doina Lecea, editor online: Alexandru Cojocaru)