Armata Română sărbătoreşte Ziua Statului Major al Apărării la 12 noiembrie, marcând, astfel, data la care, în 1859, s-a înfiinţat Corpul de Stat Major General al Principatelor Unite, prin Înaltul Ordin de Zi nr. 83 al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, organism a cărui atribuţie principală era crearea unei structuri militare unice de concepţie şi organizare pe întreaga armată.

După actul Unirii din 24 ianuarie 1859, cele două armate ale Principatelor aveau să se contopească, marcând, astfel, ''întâiul pas către unirea definitivă a ţărilor surori'', după cum se arată în volumul ''Calendarul Tradiţiilor Militare'' (2010). Acţiunea de unificare începuse în martie 1859, când au fost dislocate la Bucureşti două batalioane din Regimentul de muschetari şi Bateria de artilerie călăreaţă din Iaşi, iar în capitala Moldovei a fost trimis un regiment de infanterie din Muntenia. Efectivele oştirii Moldovei numărau, la începutul anului 1859, peste 4.000 de militari, în timp ce efectivele armatei Ţării Româneşti aveau peste 6.000 de militari. Un prim demers în unificarea celor două oştiri a fost reprezentat şi de instituirea unei tabere la Floreşti, în Prahova, unde erau concentraţi 11.000 de oameni, aceasta fiind ulterior preluată de însuşi domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Comisia militară mixtă, întrunită la Focşani în luna martie 1859, a propus adoptarea aceleiaşi uniforme pentru ''ambele corpuri ale armiei române''.

Contopirea celor două armate ale Principatelor s-a materializat prin numirea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, la 11/23 octombrie 1859, în fruntea forţelor armate române, devenind comandantul suprem al acestora. Toate aceste transformări militare au fost încununate, la 12/24 noiembrie 1859, prin înfiinţarea Corpului de Stat Major General al Principatelor Unite, prin Înaltul Ordin de Zi nr. 83 al domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

Potrivit site-ului oficial smap.mapn.ro, la 13/25 mai 1860, apare Legea cu privire la principiile şi modul de desfăşurare a instrucţiei în Armata Principatelor Unite, iar la 9/21 octombrie 1862, prin Legea de reorganizare a Ministerului de Război, sunt înfiinţate trei direcţii: personal şi operaţii militare; administraţie şi contabilitate; artilerie şi geniu. În anul 1864, la 27 noiembrie/9 decembrie, a fost adoptată Legea pentru organizarea puterii armate.

În anii domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), armata permanentă a cunoscut importante transformări de ordin calitativ şi cantitativ, alocând, din 1859 până în 1865 inclusiv, în medie 25% din bugetul anual pentru satisfacerea nevoilor oştirii şi pentru modernizarea acesteia. Statul Major General a fost principalul coordonator al procesului de dezvoltare şi consolidare al oştirii române, care avea să-şi dovedească calităţile în vâltoarea Războiului de Independenţă de la 1877-1878.

În anul 2017, a intrat în vigoare Legea 167/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării, conform căreia, la nivelul Statului Major General au fost aduse modificări care vizează în principal transformarea acestuia în Statul Major al Apărării. AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea; editor: Ruxandra Bratu, editor online: Alexandru Cojocaru)