Jocul fecioresc a fost inclus la 2 decembrie 2015 pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii UNESCO, sub denumirea ''Lad's dance'' , recunoscut ca fiind o expresie a identităţii sociale şi locale, precum şi un mediu al comunicării interculturale într-o regiune multietnică, transmis neformal, practicat la ocazii festive, precum şi formal în cadrul grupurilor de dans organizate, potrivit www.unesco.org.

Este primul dans din ciclul de joc tradiţional, iar scopul acestuia este în primul rând iniţiatic. Dansul reprezintă o modalitate tradiţională de celebrare a bărbăţiei tinerilor din comunitate şi de afirmare a statutului social, având mai multe variante, în funcţie de comunitatea care îl practică.

Jocul fecioresc este specific mai multor zone din Transilvania, care-şi păstrează continuitatea în folclorul românesc, şi care - după cum se arată în decizia Comisiei UNESCO - reprezintă o demonstraţie de virtuozitate şi un amestec armonios de ritm şi mişcare.

Începând cu 2009, dansul a fost inclus în Inventarul elementelor patrimoniului cultural imaterial din România elaborat în conformitate cu articolele 11 şi 12 din Convenţie şi menţinut de Centrul Naţional pentru Conservarea şi Promovarea Cultura tradiţională.

Demersurile pentru ca Jocul fecioresc să fie inclus în patrimoniul UNESCO au început în 2013, la iniţiativa cercetătorului ştiinţific Zamfir Dejeu, membru în Comisia Naţională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Naţional Imaterial. În proiect erau personalizate mai multe tipuri de jocuri şi dansate de feciori, de bătrâni, de copii, demonstrând perenitate, continuitate, apoi dansate de diferite clase sociale, ţărani, oameni de la oraş, studenţi.

Fiecare comunitate are propriile sale variante, toate prezentând virtuozităţi şi combinaţii armonioase de mişcare şi ritm. Un rol special este atribuit conducătorului de dans şi coordonatorului care tratează şi integrează membrii grupului, în timp ce al doilea lider este selectat pentru calităţile sale de interpret şi conduce dansul. Dansatorii se repartizează în grupuri de băieţi şi bărbaţi cu vârste de la 5 la 70 de ani, printre care se numără dansatori români, maghiari şi romi. Acest aspect contribuie la dialogul intercultural şi oferă un context pentru a afla mai multe despre diversitatea culturală, prin participarea artiştilor locali care dansează la evenimente regionale sau prin respectarea stilurilor coregrafice ale diferitelor grupuri etnice. Faptul că toţi membrii comunităţii participă la dans, fie ca interpreţi, fie ca spectatori, sporeşte coeziunea socială. Jocul oferă tinerilor posibilitatea de a-şi consolida statutul social în comunităţile tradiţionale, în special în rândul fetelor şi familiilor lor, în aşteptarea căsătoriei, se arată pe ich.unesco.org.

Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii a fost alcătuită oficial în 2008, potrivit Convenţiei (astăzi fiind recunoscută drept Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii) şi conţine în prezent un număr impresionant de elemente, înscrise prin decizia Comitetului Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial.

Convenţia pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial adoptată de UNESCO în 2003 şi acceptată de România prin Legea nr. 410/2005 are ca scop protejarea şi valorificarea expresiilor patrimoniului cultural imaterial ale comunităţilor, grupurilor şi indivizilor de pe întreaga planetă.

Patrimoniul cultural imaterial se referă la tradiţii şi expresii orale, incluzând limba ca vector al patrimoniului cultural imaterial, artele spectacolului, practici sociale, ritualuri şi evenimente festive, cunoştinţe şi practici referitoare la natură şi la univers, tehnici legate de meşteşuguri tradiţionale.

România are înscrise pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii 7 elemente: ritualul căluşului (2008); doina (2009); ceramica de Horezu (2012); colindatul de ceată - dosar comun cu Republica Moldova (2013); dansul fecioresc din Ardeal (2015); meşteşugul ţeserii covoarelor de perete din România şi Republica Moldova (2016) şi practicile culturale asociate zilei de 1 Martie (Mărţişorul) - dosar comun cu Bulgaria, Republica Macedonia, Republica Moldova (2017), potrivit aceleiaşi surse. AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Ady Ivaşcu)

Sursa foto: (c) ich.unesco.org